Cu doar câteva zile în urmă, un copil de 12 ani a plecat în lumea celor drepţi lângă Lipova. Era pasager într-o dubiţă cu pâine. Toţi, pe Valea Mureşului… Şi atâtea altele… Când vezi, auzi şi scrii despre toate acestea, te cuprind sentimente contradictorii. Te întrebi, inevitabil, cum de este posibil?!; cu ce-au greşit acei oameni?!; cu ce-au greşit, mai mult decât atât, familiile lor, rămase într-o stare de mutilare sufletească pentru tot restul vieţii…
Lumea, întrebată de noi, răspunde că oamenii mor pe şosele din chiar cauza lor. Sunt grăbiţi, cu mintea în altă parte, nu ţin cont de viteza regulamentară; alţii spun că poliţiştii ar trebui să fie mai prezenţi pe şosele, fiindcă şoferii, dacă-i ştiu acolo, nu apasă în neştire pedala acceleraţiei; alţii spun însă că gropile sunt de vină, că ocoleşti una şi ajungi în alta, care te aruncă pe contrasens, de unde… şi aşa mai departe… S-ar putea! Toate cele de mai sus pot fi valabile. Se moare însă zilnic, fără nici o noimă…
Cât despre poliţişti, fac şi ei ce pot. Se văd în trafic, se văd cam peste tot. Oameni fiind, nu vor nici ei să audă că se moare pe şosele. Dar sunt puţini şi mizează, aşa cum ar trebui să mizăm toţi, pe propria dorinţă a fiecăruia de a trăi. Fiindcă, dincolo de orice, dacă fiecare am dori să trăim şi am respecta pentru asta nişte reguli simple, nu am mai muri atât. Iar Văii Mureşului i s-ar şterge sângele de pe obraz şi nu i s-ar mai spune „Valea plângerii”.
Eugenia Pantea