Ce a adus nou această campanie electorală, în condiţiile votului uninominal? În primul rând, i-a obligat pe candidaţi să-şi joace şansele, să-şi etaleze capacităţile intelectuale, dar şi cele de comunicare, şi harul „artistic”, şi hărnicia de a cutreiera colegiul, şi răbdarea de-a sta la vorbă cu oamenii, de-a le asculta păsurile. N-am mai avut parte de spectacolul de altădată, când, datorită votului pe liste, teatrul confruntărilor erau televiziunea, presa scrisă, radioul. Am pierdut ori am câştigat, de pe urma acestei schimbări de macaz?
Opinez că am câştigat. Sau ar fi trebuit să câştigăm. În campaniile electorale anterioare, desfăşurate după vechiul tipic, vedeam la televizor şi prin ziare doar câteva feţe de candidaţi, mereu aceleaşi. Erau scoşi în faţă doar „cei buni de gură”, în vreme ce grosul candidaţilor fiecărui partid se ascundea în anonimatul liniştit al listei. Or, acum, pentru prima oară, toţi candidaţii s-au simţit obligaţi să bată colegiul la pas.
Că unii candidaţi au fost mai zeloşi, că alţii s-a dovedit mai leneşi, că unii au ştiut să se prezinte cu folos, iar alţii nu au fost capabili să comunice, pentru a-l convinge pe alegător, este deja o altă problemă. Cert este un lucru – campania aceasta a constituit un nou exerciţiu electoral, iar rezultatul scrutinului le va oferi partidelor o primă lecţie din ciclul „uninominalului”. Peste nici două zile, fiecare candidat va afla cum a fost perceput de alegători. Staff-urile de campanie, liderii partidelor vor vedea cât de bună sau, dimpotrivă, cât de proastă a fost munca lor. Ori cât i-a costat comoditatea, în cazul în care au stat mai mult la „umbra” propriilor iluzii.
Normal ar fi ca necunoscuţii şi cei care nu s-au omorât cu firea pentru a câştiga încrederea şi, în consecinţă, votul arădenilor, să trăiască starea amară a eşecului. S-ar putea însă ca nu în toate cazurile să fie aşa. Electoratul nostru este capricios şi imprevizibil. Sondajele efectuate pe piaţa electorală ne arată că, în pofida uninominalului, mulţi alegători (circa 60 la sută) vor vota mai curând cu partidul, decât cu candidatul. Spus mai limpede, vor opta pentru candidatul partidului cu care simpatizează, chit că nu-l cunosc prea bine şi nici nu au fost convinşi de candidatul respectiv.
În aceste condiţii, pot apărea şi unele surprize, în sensul că îi vom vedea parlamentari pe unii dintre candidaţii cotaţi, înainte de ziua scrutinului, fără şanse. Se ştie, este fapt confirmat de rezultatele scrutinelor precedente, că electoratul nu are aceeaşi atitudine şi la alegerile locale, şi la alegerile parlamentare. Acum nu se mai alege primarul, ci parlamentul, iar unii dintre alegători, nu neapărat puţini, vor căuta ca partidul preferat de ei să fie cât mai bine reprezentat. Chiar şi dacă ei se vor alege cu un parlamentar care nu i-a convins!
Tristan Mihuţa