Acum, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, gata, s-a terminat cu joaca. Răgazul pentru despărţirea apelor a expirat. Este momentul clarificărilor, indiferent prin ce metode. Toată această bulibăşeală, care implică partide, parlament, guvern preşedinte, va duce, în final, la un rezultat clar.
Din păcate, procesul firesc care trebuia să înceapă, conform calculelor, în primăvara anului 2005, a fost întrerupt brutal, din cauza unor jocuri de interese inimaginabil de mari. Acum, pentru al doilea start, din păcate, este nevoie tot de brutalitate. Spun din păcate, pentru că din nou suntem puşi într-o poziţie nefavorabilă.
Conform cifrelor, în Europa, stânga, reprezentată – în principal – prin social democraţie, are o pondere de 60%, în timp ce dreapta se mulţumeşte cu 40%. În România, prostul management politic a împins importante forţe de stânga să se proclame de dreapta.
A rezultat o oglindă extrem de mincinoasă, pe care nimeni nu poate , acum, s-o înlocuiască în chip firesc, dar, de renunţat, trebuie să se renunţe la ea, fie şi prin spargere. Stânga, reprezentată la modul cum este acum, nu mai poate să recupereze terenul pierdut decât în urma unor alegeri.
Liberalii, însă, profitând de faptul că nici stânga nu doreşte anticipate acum, trag cu dinţii de guvernare, pentru a da răgaz polului de dreapta năşit de Tăriceanu, Miluţ şi Milică să prindă oarece cheag, să contracareze gruparea PD-PLD care, până la urmă, va rămâne pe palierul popularilor, care nu sunt nici de stânga, nici de dreapta sau, mai exact, şi(puţin) de stânga şi (tot puţin) de dreapta, după cum bate vântul în bătrâna Europă.
În acest fel, la momentul despărţirii apelor va exista începutul unei certitudini pentru Europa, în ceea ce priveşte culoarea politică a României…
Simion Todoca