Pădurea… pentru mulţi
dintre noi înseamnă aur
verde, aer curat, linişte, relaxare,
pentru alţii însă înseamnă
case, maşini scumpe, bani mulţi. În
Caraş-Severin se plantează,
dar se şi taie. Un exemplu cert se poate
întâlni în pădurea dintre
Dognecea şi Ocna de
Fier.
Despre tăierile de acolo am aflat de la
cetăţenii comunei Dognecea
care se plâng de faptul că apa care vine din
pădure e tot mai murdară… şi cum ar
putea fi altfel din moment ce pe o suprafaţă
de peste 40 de hectare o firmă din
Harghita taie aproximativ 3.000 de
metri cubi de lemn. Da, aţi înţeles
bine!
Chiar dacă activitatea de acolo se
desfăşoară conform contractului
numărul 5.970/22.10.2003 încheiat
între Direcţia Silvică a
judeţului Caraş-Severin şi
S.C. Losan România Braşov,
care la rându-i a împuternicit pe
S.C. Melacopix Vili Harghita, imaginea
este dezolantă. Sute de arbori trântiţi
la pământ, parcă sunt soldaţi
picaţi pe frontul de luptă după zeci,
poate chiar sute de ani de strajă.
Totul pentru un scop nobil, susţine ing.
Mircea Medoia, din cadrul
Ocolului Silvic Bocşa
Română în a cărui
administrare se află pădurea. „Este
vorba despre tăieri progresive de arbori la
Unitatea de Producţie 9 Dognecea
pentru regenerarea pădurii. Aceste tăieri au
loc de aproximativ 20 de ani, câte 3.000 de metri
cubi la fiecare 5 ani“, a spus inginerul
silvic.
Ultima tăiere se derulează pe o
suprafaţă de 40,5 ha şi îşi
propune să pună la pământ 837
metri cubi de fag, 614 metri cubi de
quercinee (cer,
gorun), 588 de metri cubi de diverse
tari (carpen, frasin
ş.a.) şi 976 de metri cubi de tei. Tot acest
lemn care va rămâne în propietatea
firmei braşovene.
„Parchetul de exploatare de la
UP 9 Dognecea se află pe
Borderoul aferent 2009 şi a fost
încredinţat în urma unei
licitaţii efectuate de Direcţia
Silvică. Aşadar, tăierile de
acolo au loc în conformitate cu amenajamentul
silvic“, a mai spus ing. Medoia.
Un pom este pus la pământ de lama drujbei
în câteva minute, iar unui puiet îi
iau ani buni până să ajungă
să fie… bun de tăiat.
Oare vreunul dintre cei ce taie pădurile „la
ras“ au plantat măcar un singur puiet?
Puţin probabil! Probabilitatea creşte atunci
când ne gândim că peste 10 ani poate
ne vom relaxa la umbra camioanelor care azi cară
mii de metri cubi de lemn.
Anca Preda