În faţa greutăţilor cu care se confruntă Ioan Blănariu, un tânăr de 23 de ani din municipiu, problemele noastre legate de facturi, rate, datorii, cheltuieli pălesc. Băiatul locuieşte într-un canal, nu primeşte nici un ajutor din partea statului şi singura lui speranţă e că mâine va fi mai bine.
Tinereţea i-a fost furată, iar copilăria a fost una tristă. La doar 8 ani mama sa l-a dus la Casa de Copii din Caransebeş. La 17 ani a părăsit acel loc şi s-a întors acasă pentru ca mai apoi să rămână fără un acoperiş deasupra capului din cauza unor datorii ale familiei. Mama s-a recăsătorit, sora sa la fel şi acum a rămas singur pe lume.
Într-o lume în care „viaţa străzii“ şi tot ce implică ea: certuri, bătăi, furturi este o realitate şi nu un scenariu de film.
„Am stat în Caransebeş în gară, după aceea am fost la Bucureşti. Am lucrat acolo, m-am descurcat. Am fost plecat şi în Belgia. A fost foarte dificil pentru mine. Nu am prea lucrat, nu am avut bani şi cu greu m-am întors în ţară. Acum sunt în Reşiţa. Mi-e foarte greu. Stau într-un canal şi trăiesc din ce pot. Uneori am ce mânca, alteori nu. De exemplu, două zile mănânc şi poate una nu. Din păcate, au fost şi momente în care am luat mâncare din gunoi. Acum, ca să pot supravieţui iau cupru şi aluminiu şi le vând“, ne-a mărturisit Ioan.
Situaţia e cu atât mai disperată cu cât tânărul nu reuşeşte să îşi găsească un loc de muncă. „Pe unde merg nimeni nu vrea să mă angajeze. Sau dacă mă angajează mă ţin doar câteva zile. Nu am domiciliu şi din păcate sunt infectat cu hepatita B“.
Şi, cu toate acestea, el nu şi-a pierdut speranţa. Vrea în continuare să încerce, ne-a cerut ajutorul şi vrea să demonstreze că poate: „Nu vreau mila nimănui. Vreau doar o şansă ca să pot demonstra că sunt capabil de multe şi că îmi merge mintea. Nimic mai mult“.
Doina Rolea