Cel mai mult le destabilizează taxele. Aceasta se vede şi din faptul că întreprinderile mici şi mijlocii au preluat conducerea pe lista datornicilor la buget. O creştere nesemnificativă, în aparenţă, a taxelor le poate trimite în faliment cu zecile.
La începutul acestui an Consiliul Local a stabilit o formulă: 1mc/90 lei/lună, adică 1080 lei/an. Mulţi patroni de firme mici o consideră a fi formula falimentului. Consiliul local îi spune doar taxa specială de salubrizare. Ea presupune logic că orice firmă produce pe lângă servicii sau bunuri o cantitate de deşeuri. Şi a stabilit, arbitrar, că aceasta este de minim 1mc/lună. Minimul de anul acesta este mai mare decât cel de anul trecut şi dublu faţă de 2005. În cazul unei alimentare, a unui restaurant care funcţionează la preţul unei asociaţii poate este corect. Trei firme de contabilitate care lucrează într-o încăpere nu pot produce însă 3mc de deşeuri.
Nici o firmă de consultanţă care funcţionează în apartamentul patronului. Acesta însă va plăti şi pentru firmă şi pentru el şi filiala sa ca membru al asociaţiei.
Este limpede că această taxă favorizează compania de salubritate. Prin simplul fapt că aplică aceeaşi măsură (minimum 1mc) pentru o mare diversitate de firme. Nu ar fi mai bine ca fiecare agent economic să poată negocia dând la compania de salubritate costul real al serviciilor pe care aceasta le prestrează fiecăruia în parte? Mai mult ca sigur. Prin această taxă primăria nu face decât să se erijeze într-un arbitru al unei partide în care nu are ce căuta. De aceea este şi criticată.
D.S.