ANINA – A fost deschis oficial marți, la Anina, în incinta (de la suprafață) a primei exploatări de huilă de pe actualul teritoriu al României!
Deși dedicat, prin amplasare și specific, istoriei exploatării huilei din bazinul carbonifer al Aninei, „Muzeul Mineritului Anina“ poate fi considerat, prin extensie, reprezentativ pentru prima dintre industriile montanistice ale Banatului, cea extractivă. Facem această precizare întrucât e puțin probabil ca vreodată să apară, în județ, și un muzeu al extracției de neferoase, de mai demult dispărută, care a precedat aducerea la suprafață a huilei de Anina. Descoperită în 1790, aceasta a fost considerată a fi cea mai bună din țară, printre cele mai bune din Europa Centrală, comparabilă cu cea a bazinelor din Silezia, Moravia sau Ruhr. De asemenea puțin probabil întrucât, după cum o dovedește istoria recentă, nu este suficient să-i spui „muzeu“ unei colecții sau unei clădiri astfel încât aceasta să se și transforme automat într-o instituție.
După închiderea intempestivă a minei în urma accidentului din 14 ianuarie 2006, prima concretizare a intențiilor de a edifica, aici, un muzeu al mineritului a reprezentat-o achiziția „Ansamblului Puțului Anina I“, de către Primărie de la lichidator, la licitația din 30 iunie 2014. Continuarea, puțin probabil să se fi concretizat în absența fondurilor europene obținute în baza contractului de finanțare în valoare de 14,8 mil. lei semnat cu ADR Vest în 16 mai 2017. A urmat proiectarea, ordinul de începere a lucrărilor din 4 noiembrie 2020 și un lung șir de ruperi de ritm în implementarea proiectului cauzate de pandemie, izbucnirea războiului din Ucraina, scumpirea materialelor de construcții sau diverse incertitudini legislative. „Pe de altă parte, lucrările s-au derulat cu destul de multe probleme din cauza faptului că prin programul de finanțare au fost alocați bani prea puțini față de nevoile unui astfel de proiect, ceea ce a avut drept consecință un mod de tratare diferențiat al intervențiilor în funcție de valoarea de patrimoniu a fiecărei clădiri în parte, în paralel cu punerea în siguranță a tuturor celorlalte clădiri. Drept care au fost emise mai multe dispoziții de șantier prin care s-a renunțat la unele lucrări proiectate pentru a a se pune accent pe necesitățile apărute pe parcurs.“, a explicat primarul Gheorghe Românu.
Proiectul a fost etapizat în iulie 2024, continuat și în cele din urmă finalizat la 24 decembrie 2025. „Ne uităm la data la care a pornit acest proiect și vedem că au trecut ani buni. A fost vorba despre un patrimoniu de clasă A, cu multe, foarte multe, provocări, dar efortul a meritat. Eu cred că Anina, cu acest muzeu care este doar un început al unei transformări, chiar dacă nu va face el toată munca și dezvoltarea, va fi un motor care va repoziționa orașul pe harta atât a României, cât și a Europei. Și, cred că este important să promovăm ca atare acest obiectiv și tot ce înseamnă mediul natural din jurul Munților Aninei.“, a declarat directorul general ADR Vest, Sorin Maxim.
Între timp, după recepția lucrărilor din Ajunul Crăciunului a fost obținut, în iunie, avizul prealabil al Ministerului Culturii pentru înființarea „Muzeului Mineritului Anina“, instituție de drept public, a patra de acest fel din județ și prima în afara celor consacrate din Reșița și Caransebeș.
Dacă întreaga asistență a putut cu ușurință remarca faptul că deschiderea festivității s-a făcut pe muzică de fanfară (tradiție montanistică păstrată, iată, la Anina) și că accentul a fost pus de către vorbitori pe istoria mineritului și cea a comunității, cel puțin declarativ a trecut neobservată totala absență a discursurilor politicienilor și tradiționala tăiere de panglică. Deocamdată, pot fi vizitate două obiective, Puțul I și Mașina de extracție cu abur, dar în perspectivă se dorește amenajarea unei variante de coborâre în subteran (60-70 m) cu ieșirea în oraș printr-o galerie secundară de cca 100 m, reabilitarea unei alte clădiri-monument și a coșului de fum. Pe viitor, punerea în valoare a ansamblului va presupune și organizarea unor evenimente de ținută, cu specific cultural și științific.
JCS-Walter Fleck
