CARAȘ-SEVERIN – Șeful ADI Intercom Deșeuri a explicat raționamentul care stă la baza felului în care volumul de gunoi ridicat din teritoriu se convertește în greutate, la predarea la Lupac!
Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că din gunoaie, o afacere aparent „murdară“, dar legală, se scot bani frumoși. Iar asta iese la iveală din ce în ce mai pregnant în Caraș-Severin. Ce-i drept, cotidianul produce gunoi tot mai mult și tot mai greu, lucru care atrage și facturi pe măsură. Duelul declarațiilor oficiale se axează însă pe o dilemă: de ce se colectează metri cubi de la firme și cetățeni, de la primării tone, iar la poarta Lupacului toate sunt tone?
Pe scurt, din declarațiile șefului ADI Intercom Deșeuri, filosofia tonelor și a metrilor cubi pornește de la colectarea de la cetățeni și firme, care se face pe container. Pentru că e mai simplu de calculat volumul pungilor și containerelor și de ținut socoteala frecvenței ridicării deșeurilor. La primării, taxarea se face la tonă pentru că autoritatea locală suportă și curățenia din spațiile publice, și gunoaiele din coșurile stradale, și pe cele aruncate pe te miri unde, pe raza localităților, inclusiv gunoiul produs de persoanele sau de zonele fără contract pentru serviciile de colectare…
Dar să redăm explicațiile oficiale. Potrivit lui Daniel Borduz, directorul executiv al ADI Intercom Deșeuri: „Explicația este una tehnică și legală. Foarte mulți confundă cele două niveluri ale serviciului: nivelul de operare și decontare în cadrul SMID (Sistemul de Management Integrat al Deșeurilor); nivelul de facturare către utilizatorul final. Concret, în cadrul SMID și între operatori, ADI și stații: deșeurile se calculează în tone. În România, în majoritatea județelor, firmele sunt facturate la metrul cub, recipient, frecvență sau estimare conform indicelui de generare. Explicația este că tarifele activităților de salubrizare sunt fundamentate și aprobate de ANRSC (Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice) în lei/tonă, însă, conform Ordinului A.N.R.S.C. nr. 640/2022, acestea pot fi convertite în alte unități de măsură pentru facturarea utilizatorilor finali, inclusiv în lei/mc pentru utilizatorii non-casnici. În cadrul Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor, cantitățile recepționate la stațiile de transfer, sortare, tratare și depozitare sunt evidențiate în tone, pe baza cântăririi efective, în timp ce facturarea către utilizatorii individuali se realizează conform mecanismului tarifar aprobat la nivelul zonei de operare. Pentru că – depozitarea, sortarea, tratarea TMB (tratarea mecanico-biologică a deșeurilor), contribuția la economia circulară, taxele AFM (Administrația Fondului pentru Mediu), indicatorii de performanță – toate sunt stabilite legal în lei/tonă. Acolo există cântar autorizat. Acesta este standardul național în salubrizare! ANRSC aprobă tarifele operatorilor în lei/tonă.“
În cazul utilizatorilor non-casnici, adică al persoanelor juridice, facturarea se face la metru cub, pentru că operatorul nu cântărește fiecare tomberon individual. În practică, se ține cont de volumul recipientului, de frecvența ridicării, de gradul de umplere și de indicele de generare. „Asta este permis expres de Ordinul ANRSC 640/2022 și de răspunsul transmis de ANRSC, care spune foarte clar: «Tarifele aprobate în lei/tonă pot fi convertite în alte unități de măsură, inclusiv lei/mc.» De ce la primării apare în tone? Pentru că UAT-ul suportă: diferențele de cantitate, abandonul, necontractații, curățenia spațiilor publice, deșeurile din coșuri stradale, deșeurile colectate din zone fără contracte. Aceste cantități ajung efectiv la cântar! Deci operatorul facturează către UAT cantitatea reală cântărită în tone.“
Cum pot scăpa sezonierii
În contextul particular al activităților sezoniere din zona Băile Herculane „au apărut numeroase interpretări și afirmații în spațiul public, care nu sunt susținute de cadrul legal sau de documentele oficiale emise de autoritățile competente, generând în mod nejustificat percepția că utilizatorii ar fi prejudiciați, furați. În general cei care au pensiuni.“, a precizat Daniel Borduz.
Oficialul crede că și principiul „plătești cât arunci“, este interpretat eronat: „În prezent, nu există nicăieri în România un sistem în care, la fiecare colectare, operatorul să cântărească individual fiecare pungă sau pubelă și să factureze instant utilizatorul, asemenea achiziției de produse la piață. În practică, implementarea principiului «plătești cât arunci» se realizează gradual și prin metode adaptate infrastructurii existente, conform legislației și regulamentelor aprobate. În cazul persoanelor juridice, acest principiu funcționează prin evidențierea cantităților generate, inclusiv prin completarea anexelor de monitorizare (Anexa nr. 3), în care sunt înscrise volumele/ridicările aferente fiecărui utilizator. La finalul perioadei de facturare, cantitățile rezultate sunt centralizate și stau la baza calculului serviciului prestat. Totodată, pentru operatorii economici care își desfășoară activitatea doar sezonier sau pe perioade limitate de timp, suspendarea serviciului se poate realiza prin notificarea operatorului de salubrizare și a UAT-ului competent, cu menționarea perioadei de suspendare a activității. În această situație, pe perioada declarată și asumată, serviciul nu mai este prestat, iar operatorul nu mai facturează utilizatorul respectiv.“
Demn de menționat este că deșeurile colectate din zona stațiunii de pe Valea Cernei fac, până la Lupac, undeva la 100 de kilometri, cam în 2 ore și 45 de minute, în autocontainere. Lucru care implică și costuri semnificative, incluzând colectarea, transferul, transportul, consumul de carburant, personalul, întreținerea utilajelor și operarea întregului sistem integrat de management al deșeurilor.
JCS-A.M.
