Aici nu mai vin vă jur – O expoziție-semnal

REȘIȚA – Cu un titlu care contrariază, artistul Victor Ioan aduce într-un prim-plan alb-negru abandonul edificiilor ca efect al unei dezindustrializări curente!

Vernisată joia trecută, la Salonul de Industrie și Artă al Artrom, după ce a fost prezentată luna trecută într-un spațiu inedit – o fostă remiză a pompierilor din Hunedoara care, după reabilitare, va deveni un muzeu dedicat industriei locale – expoziția lui Victor Ioan (foto, centru) surprinde atât ca temă cât și ca abordare tehnică și cromatică. În egală măsură rezultat al experimentului de a trece de la fotografia digitală la cea clasică, pe film, și de a explora interioarele unor clădiri abandonate azi, dar care pulsau de viață și activitate în anii copilăriei, grupajul de fotografii alb-negru activează instant memoria afectivă a privitorului, la rândul său martor la „metamorfozarea“ postindustrială a multora dintre edificiile fostelor centre industriale. „Proiectul a început de la scările Blocului tehnic al Combinatului de la Hundeoara, pe fondul amintirilor din școala generală, când mergeam la colindat și eram întâmpinați cu plase cu ciocolată, cu dulciuri… Se întâmpla în fața unor scări în spirală, spectaculoase, care inspirau un grandoare, putere. Am reușit să le revăd, dar din ele nu a mai rămas azi aproape nimic. A dispărut lemnul, mâna curentă…“, a explicat artistul.

Cât despre titlul ales, „Aici nu mai vin vă jur” (care nu trebuie interpretat ca o decizie personală), acesta este preluat dintr-un cadru surprins de Victor Ioan în interiorul fostei Case de Cultură a Sindicatelor din Hunedoara, închisă multă vreme, dar deschisă apoi vandalizării, prin spargerea geamurilor și forțarea ușilor. „Probabil că unul dintre copiii care intrau să se joace a făcut această consemnare pe o tablă. Mi-a atras atenția de abia după ce am prelucrat filmul. E un titlu ușor ironic, dar de-o ironie amară deoarece mare parte din aceste clădiri ar putea fi puse în valoare.“, e de părere Victor Ioan. Din păcate, nu doar ironic putem consemna că, în general, fără a se jura verbal sau în scris, mai mult sau mai puțin tinerii vin din ce în ce mai puțin(i) în locuri în care se face și se promovează cultura.

În opinia criticului de artă Ada Cruceanu, Victor Ioan „este un documentarist cu voie sau fără de voie, în această lume românească de astăzi în care industria, cea pe care o știm noi și care a ținut o lume întreagă, se duce, devenind din păcate doar obiect artistic. Luați de valul instalațiilor, al răsturnării a tot și a toate, cu o mai subțirică cultură istorică și plastică, tinerii încearcă să schimbe lumea. Dar, după cum se așează în lumea care a fost, prezentând-o așa cum este, Victor Ioan este încă de pe acum un academist în sensul cel mai bun al cuvântului.“

Cât despre rezultatul experimentului de a merge înainte prin întoarcerea la fotografia pe film și prelucrarea analogică a imaginii, așteptăm cu interes să mai vină aici, cu viitoarele expoziții!

JCS-Walter Fleck