REȘIȚA – Până acum, regizorul Tudor Giurgiu a participat cu filmul „Libertate” la festivaluri în Bosnia, Ungaria și Belgia. Urmează Spania și Germania. Pelicula se concentrează pe cele petrecute în decembrie ‘89 la Sibiu, când, în confuzia generală, toată lumea trăgea în toată lumea, iar teroriștii erau pretutindeni și nicăieri!
De trei săptămâni, „Libertate” se vede în cinematografele din țară, iar duminică seara a rulat la Cinema Dacia. „Filmul e primit bine pentru că e înțeles corect. Cei care l-au văzut spun că e foarte actual, pentru că, pe undeva, vorbește și despre starea actuală, despre ce poți face cu mintea omului și cum devin unii atunci când pun mâna pe arme.”, a spus regizorul la finalul proiecției urmărită de aproximativ… 60 de spectatori. Prea puțini, credem noi, pentru un film în care Alex Calangiu joacă un rol dur, în care a reușit să intre citind și recitind scenariul și ajutându-se de documentele puse la dispoziție de regizor. Este însă îmbucurător faptul că au fost și tineri printre puținii spectatori.
„Mă sperie siguranța celor care afirmă că știu 100% ce s-a întâmplat în acele zile!”, afirmă Tudor Giurgiu la capătul unei documentări îndelungate și după dialoguri cu mulți dintre cei care-au trăit evenimentele. Raportat la numărul de locuitori, Sibiu a fost orașul cu cele mai multe gloanțe trase și cei mai mulți morți, după ce mulți s-au împușcat între ei din cauza ordinelor contradictorii primite de la superiori. Nici azi nu e clar cine a deschis focul atunci când gloanțele au venit de sus și a murit primul soldat. „Sunt două variante. Prima, că nu au existat teroriști și totul este o plăsmuire și o exagerare ca multe altele care au circulat în manipularea din timpul revoluției. A doua, că au existat formațiuni de gherilă care aveau misiunea diversiunii!”, e de părere regizorul.
În opinia sa, instituțiile abilitate trebuie să hotărască cui aparțineau acestea. Numai că arhivele sunt încă secrete, iar instituțiile nu dau semne că ar vrea să le analizeze. E problema lor dacă, după mai bine de 30 de ani, cred că e normal ca arhivele să fie încă secrete. Regizorul a întrebat și despre arhivele fostei Securități, însă acestea au fost depozitate la Ministerul Apărării Naționale și acolo zac nedeschise. A citit cărțile despre cele petrecute atunci, i-a căutat pe milițieni și pe civili, a vorbit și cu comandantul armatei, colonelul Dragomir, care susține că a procedat corect atunci, pentru că astfel i-a salvat pe așa-zișii teroriști.
„Trei persoane au fost urmărite penal, dar la final nu s-a început nicio acțiune împotriva lor, iar în 2010 cazul s-a închis. Unul dintre ei a fost comandantul, al doilea un ofițer de armată, iar al treilea a fost un ofițer pe nume Francisc Tobă care, în zilele revoluției, s-a declarat șeful spitalului.”, a mai spus Tudor Giurgiu. Tobă a apărut pe 22 decembrie, venind din orașul Mârșa ca să securizeze spitalul din Sibiu. A ținut situația sub control cu prețul unor violențe extreme. Ulterior a ajuns parlamentar pe listele PDSR, după care s-a ocupat de privatizări ciudate, a intrat în afaceri și acum trei-patru ani a ajuns din nou în parlament, pe listele AUR. A murit însă acum două-trei luni. Interesantă biografie, care regizorului îi dă convingerea că Tobă făcea parte dintr-un plan bine stabilit. În justiție nimeni nu a fost găsit vinovat.
„Libertate” încearcă să aducă lumină, fie și numai pe ecran. Cu multe cadre filmate la Brăila și cu tehnologia modernă care recreează Sibiul ciuruit de gloanțe și ars, la propriu, de focul revoluției… sau ce-o fi fost. În alte orașe, filmul umple sălile. Reșițenii însă par să fi uitat că și în orașul lor au murit oameni în ‘89.
JCS-Ionel Ivașcu