REŞIŢA – „Prietene, eşti băiat, fă gălăgie. Jucându-te pe stradă vei fi om mare într-o zi”. Poate e greu de priceput mesajul de mai sus, însă, dacă l-am auzi în interpretarea originală a „greilor” de la Queen, n-am avea nicio dificultate în a-l recunoaşte!
Vă spunem sigur asta pentru că chiar aşa s-a întâmplat în spectacolul „Trash”, produs de Yllana&Totem, pe care spectatorii reşiţeni l-au putut urmări vineri seara în cadrul festivalului „New wave”. Un spectacol de percuţie îmbinând sunetul cu mişcarea şi implicând participarea audienţei, pe care managerul Teatrului de Vest, Gabriel Ionescu, l-a văzut live astă vară la festivalul de la Avignon, dorindu-şi maxim să-l aducă spectatorilor reşiţeni.
Show-ul artiştilor spanioli e inedit deopotrivă pentru Reşiţa, dar şi pentru artiştii aflaţi la prima apariţie în România. Fără îndoială una plăcută, dacă ţinem cont de felul cum spectatorii au răspuns celor văzute pe scenă, devenind astfel ei înşişi parte din spectacol. Strângerile de mâini de la final dintre artişti şi spectatori vin parcă să transmită tuturor mesajul prieteniei şi al atenţiei pe care cu toţii ar trebui să o arătăm lumii în care trăim. Pentru că nimic nu e nelimitat şi, de aceea, trebuie să avem mare grijă de resursele pe care natura ni le oferă.
Cel puţin acesta este mesajul pe care l-am desprins noi dintr-un spectacol în care artiştii „cântă” la inedite „instrumente” din materiale reciclabile. Fie că bat în butoaie de metal, ori scot sunete din cutii cu scule, mingi de baschet, sticle de plastic, umbrele sau butelii, totul pare o joacă în mâinile unor percuţionişti care sigur au lucrat cu maximă atenţie fiecare detaliu. Acorduri din „Stand by me”, „Smoke on the water” sau „The eye of a tiger” se aud din ineditele instrumente.
Decorul poate fi de oriunde. Poate o stradă lăturalnică din New York-ul băieţilor certaţi cu legea, poate un crâmpei din clipul piesei „Billie Jean”, ori poate o hală industrială cândva prosperă însă acum uitată în timp. Sau poate o poveste industrială într-un loc al industriei de poveste, spusă de patru băieţi care, după vestimentaţie, ar putea întruchipa clasa muncitoare a vremurilor noastre.
Un spectacol fără îndoială european, specific oraşelor turistice, drum pe care-l vrea şi Reşiţa, dar şi celor culturale, aşa cum şi Reşiţa se doreşte cel puţin pe durata festivalului de teatru. Ce-ar fi dacă asemenea show-uri ar mai fi aduse în Reşiţa, şi nu numai? Asemenea show-uri par să vină ca o mănuşă felului în care se doreşte punerea în valoare a Halei Minda!
JCS-Ionel Ivaşcu
