CARAȘ-SEVERIN – Asta este concluzia trasă de șeful județului, în contextul în care autoritățile centrale se pregătesc să facă altfel, sporind birul pe muncă, în vreme ce evaziunea fiscală înflorește, sub binecuvântarea nepăsătoare a statului, dând neloial peste nas celor cinstiți, tot mai împovărați. În plus, oficialul crede că aparatul de stat ar trebui redus cu 30%!
În vreme ce unii aleg calea Occidentului, datul cu sapa prin vecini sau printre căpșuni, alții, printre care și „specialii“, și evazioniștii, rămân să se bucure de privilegii nemeritate, iar economia a ajuns o adevărată luptă de-a care pe care, este de părere Romeo Dunca, președintele Consiliului Județean Caraș-Severin.
Scumpirile serioase care fac criza tot mai evidentă ridică o serioasă întrebare, la nivelul comunității de afaceri și nu numai: oare statul va lua decizia împovărării fiscale sau se va apuca serios de îngrădit evaziunea și de restrâns privilegiile categoriilor de speciali? Adică va spori jugul tot pe umerii plătitorului sau îl va înhăma și pe cel care se lăfăie în privilegii sau în raiul evazionist? Sau, mai grav, împovărarea dărilor va face ca unii să sară din luntrea cinstiților, înotând spre cea a evazioniștilor? Rămâne de văzut chiar și dacă împovărarea va duce la creșterea încasărilor sau la scăderea evaziunii.
Problema a fost ridicată în fața președintelui Consiliului Județean Caraș-Severin, în cadrul unor discuții cu vechi parteneri de afaceri: „Devenit demnitar, dar provenind din mediul privat, unde am avut mii de clienți care au beneficiat de serviciile firmei Dunca Expediții, sunt asaltat astăzi de întrebări venite din partea unora dintre ei. Ce se întâmplă? Unde vom ajunge? Cu ce vom plăti energie, utilități și impozite? Cu cine vom mai lucra și din ce surse le vom plăti obligațiile la stat?“.
Oficialul întreabă, retoric, dacă creșterea impozitării va determina creșterea sau scăderea evaziunii fiscale. Iar dacă evaziunea crește, cum se va îmbunătăți gradul de colectare la bugetul statului. Tot în urma discuțiilor cu partenerii din mediul de afaceri, oficialul a ridicat o serie de întrebări: „Înjumătățirea pragului de un milion pentru încadrarea la impozitul procentual din încasări va aduce mai mulți bani la buget sau va crește stresul celor care au o afacere mai mică și care vor încerca să o fragmenteze pentru a se încadra în suma nou reglementată? Lucrătorii rămași liberi, din cauza închiderii firmelor aflate, prin aceste măsuri, sub limita de profitabilitate, vor rămâne în țară sau vor încerca să emigreze? Firmele care vor rămâne totuși peste limita de acoperire a cheltuielilor, dar ai căror patroni, acționari sau directori competenți, uzați fizic și psihic de stresul economiei de piață de pe meleagurile noastre mioritice, nu vor lua în calcul să lichideze ce mai au și să închidă activități necesare țării? (…) Cu atât mai mult cu cât au acumulat până în prezent suficient pentru a trai liniștiți și retrași pe undeva“.
Șeful administrativului județean vine însă și cu ceva propuneri de soluții: „Cum ar fi mai bine pentru a avea mai mulți bani necesari investițiilor sau pentru a rezista situației tensionate din Europa și din întreaga lume care ne afectează indirect? Prin reducerea cu 30% numărul angajaților la stat, la diferite agenții, a reorganiza administrativ teritoriul astfel încât să dispară zeci de mii de slujbe la stat? Ori prin mărirea impozitării privaților? Cu atât mai mult cu tot ei au fost și până azi cai de bătaie. În condițiile de azi, în care România, cu resurse naturale, cu un climat încă prielnic vieții față de creșterile de temperaturi peste limita de confort cu care suntem contemporani, care continuă să fie depopulată prin migrațiune, nu va deveni interesantă pentru sutele de milioane de oameni care o duc tot mai greu în țările lor și care ar dori fără regret să o schimbe pe a lor cu a noastră? Creștere demografică prin masuri care să stimuleze economia astfel încât migrația să se oprească, iar mai apoi cetățenii noștri plecați să fie încântați să se reîntoarcă, nu ar fi de preferat măsurilor care s-ar putea să facă să plece și o parte din cei rămași? Găsind răspunsuri la aceste întrebări ar trebui să înțelegem că privatul, adică acela care efectiv aduce la buget bani din afara sistemului, ar trebui protejat! De toți și cu tot ce se poate! Diminuarea impozitului pe muncă, creșterea gradului de colectare prin lupta fermă cu evaziunea, respectul față de drepturile celor care muncesc (intrând aici și eliminarea privilegiilor celor care nu au contribuit pe măsură, dar trăiesc în lux nemeritat), reducerea aparatului bugetar, eliminarea căpușelor de pe lanțul de furnizare a energiei și resurselor naturale alături de reorganizarea teritorială administrativă sunt singurele măsuri care ar putea însănătoși economia noastră. Altfel, e doar o luptă care pe care…“, a încheiat Romeo Dunca.
JCS-Antoniu Mocanu
