REȘIȚA – Mă uit în jurul meu și pot număra pe degete oamenii cu care mai am încredere să vorbesc, cu care mai simt nevoia să vorbesc lucruri serioase. Nici cu toți orice, pentru că azi nici celui mai bun prieten nu îi mai poți spune un adevăr dur pentru că se schimbă totul!
Mă întreb: oare câți mai știm ce înseamnă prietenia adevărată, dialogul sincer? Câți mai avem bucuria de a avea pe cineva care să nu ne vândă ieftin? Zic ieftin pentru că știți cum e: dacă tot te vinde cineva, măcar să se merite… Câți mai suntem capabili să nu vindem pe cel de lângă noi doar pentru că interesul primează? Nu mulți! Trăim realitatea în care ne vindem unul pe altul ca la bâlci, doar pentru că așa credem că ne va fi bine, iar cei care nu fac asta sunt priviți ciudat.
Văd situații, aud discuții, privesc realitățile și închid ochii. Uneori, arenele romane parcă sunt aici, dar sub altă formă. În orice domeniu, ne mușcăm zilnic de unde apucăm, ne hrănim cu amărăciunea celui mușcat, înșfăcăm orice apucăm în ghearele răutății noastre… ne dezumanizăm ușor dar sigur.
Sunt sigură că fiecare am observat câtă admirație există pentru cel care conduce cu pumnul o instituție, o firmă, niște oameni. Și câtă indiferență primește cel care încearcă să fie echilibrat. Întotdeauna noi, oamenii, credem că dacă cineva este bun, este și prost. Total greșit. Un om bun nu pierde nimic, pierd doar cei care cred că bunătatea este slăbiciune. Cineva drag a plecat dintr-o instituție publică pentru că nu mai suporta limbajul trivial al șefului acelei instituții, nu voia să meargă la șef să „șoptească“ despre colegi. Și a plecat. Acum e la Barcelona, lucrează la o firmă și nimeni nu îi cere povești despre colegi. Uităm cine suntem și ne mințim cu ceea ce am vrea sa fim. Suntem oricine altcineva, mai puțin noi. Ne ghidăm după exemple tâmpite și nu mai știm să apreciem oamenii care chiar merită. Intrăm în tot felul de legături bolnăvicioase și încercăm să ieșim din ele prin alte legături la fel de aiurite.
Îmi pare atât de rău că nu pot vedea măcar un roz pal al vremurilor ce vin. Avem elevi deștepți, absolvenți inteligenți, dar care vor pleca. Faptul că 40 de mii de absolvenți nu s-au înscris la examenul maturității este o cifră care alarmează. Ei, dar și cei care s-au înscris și nu vor promova, vor fi viitorii căpșunari ai Europei. Țintesc spre mirajul euro și nu îi condamn. Îi acuz pe cei care au depopulat țara, pe toți aceia care au uitat că un popor fără educație este un popor pierdut și manipulabil. Trăim în sărăcie, prostie, iar numărul celor fără de caracter este în continuă creștere. Mulți dintre adolescenții de azi nu știu la ce valori să se raporteze, nici măcar nu mai conștientizează ce înseamnă o scară de valori. Nu toți, dar numărul celor care știu așa ceva este umbrit de cel al celor care iubesc înjurăturile, flegmele și manelele.
Mergeți prin satele din județ, din țară. Tinerețea din ele este condamnată la căpșunăria Occidentului. Avem zâmbetele senine și cărunțeala înțeleaptă a bătrânilor care nu mai inspiră pe nimeni. Azi, sursele inspiraționale pentru viață sunt rețelele de socializare. Visăm la fericirea celor care o mimează acolo pe Facebook, pe Instagram. Admirăm fardul și nu ne mai place normalitatea, nu ne mai bucurăm de lucruri simple, de gesturi, de simtiri firești, umane, naturale, simple și autentice. Ne înjurăm, ne iubim și ne despărțim pe WhatsApp. Progresăm și uitam să fim mulțumiți.
Nu am spus nimic despre politicienii noștri? Nu! Orice atenție alocată lor mai mult de un minut este mult, prea mult. Și nu se merită. 80 la sută dintre ei sunt o șleahtă de parveniți, fără principii, fără caractere, ghidați doar de interesele lor personale. Oameni care nu se mai satură de bani, de averi. Mă uit aici în județ. Am avea câțiva oameni preocupați de soarta acestui colț de țară, dar sunt lăsați să își facă treaba? Nu. Și asta pentru că o gașcă de derbedei, pe care județul i-a făcut oameni, nu mai știu de unde au plecat…Cam atât pentru azi. Eu sunt un om optimist, însă uneori chiar nu mai înțeleg nebunia vremurilor de azi…
JCS-Nina Curița
FOTO: Pinterest
