REȘIȚA – Despre eleganța cu care care înoți prin valurile vieții. Despre puterea cu care gândurile tale iau forma celor dragi, despre ușurința cu care renunți la tine pentru a fi bine, despre zâmbetul cu care ții captivă orice tristețe. Azi, măcar azi, amintește-ți tot ce ești, tot ce poți să fii!
Tu știi să surprinzi, știi cum să fii provocare și enigmă. Tu știi că nu trebuie să-ți diluezi prezența, că nu e bine să crezi că mereu ai dreptate, că le ştii pe toate, că eşti modelul ce trebuie urmat, că tot ce spui este de necontestat. Pentru că pierzi, iar ție, femeie, nu îți place să pierzi: nici oameni, nici clipe, nici adevăruri. Ţi-e greu şi când pierzi tăcerile! Tu știi să mângâi pe suflet, să umpli goluri și că un zâmbet nu te costă nimic.
Femeie, tu ar trebui să fii interzisă bărbaților slabi, celor care, din neputință, îți calcă-n picioare sufletul și-ți irosesc tot ce nu mai poate fi dat înapoi – timpul. Ar trebui să fii interzisă celor care nu pot să îşi mărturisească sentimentele, celor care nu le preţuiesc pe ale tale.
Femeie, nu îți uita surâsul și finețea care apropie oameni, nu uita că în ochii tăi se naşte duioşia, se oglindesc cele mai curate emoţii, în ei zburdă bucuria, clocotesc lacrimi de dor și de tristețe și tot în lumina lor se țese fericirea. În pântecul tău crește viața, în braţele tale armonia, pe picioarele tale se leagănă copilăria, iar în părul tău se cern toate anotimpurile vieții, lăsându-te căruntă, dar mereu frumoasă.
Nu uita că tu știi să citești: în priviri, în gesturi, în vorbe, în întrebări fără răspuns. Tu știi să deslușești mistere, însă tu trebuie să fii mereu un mister nedeslușit. Să plângi, dar să nu îți vinzi perlele din ochi unor bijutieri care nu le pot aprecia valoarea, să nu îți lași speranțele să se piardă în ignoranța celor din jur. Să cazi și să te ridici mai puternică, mai ambiţioasă, dar cu lecţia învăţată!
Femeie, renunțările la tine și clipele irosite pentru cei dragi merită respect! Să nu faci nicio concesie de la a fi respectată, altfel sacrificiul tău este degeaba.
Să nu uiți că poți dansa în mintea unui bărbat și fără să te ridici de pe scaun, că te poți plimba în visele lui doar cu feminitatea evidențiată de simplitate, că poți să valsezi elegant și fără muzică, că demnitatea poate face ca urmele pașilor tăi să aibă mereu ecou printre gândurile cuiva…
Să îţi strângi visele în braţe şi să le înveţi să păşească, chiar dacă unele se mai împiedică şi cad. Pe marginile vieţii vor fi mereu cele ale altora, care pun piedici propriilor vise. Însă tu, femeie, ai răbdarea şi speranţa ce ţi-au fost împărţite la iarmarocul timpului. Să ai acelaşi surâs unic, indiferent dacă eşti pe tocuri sau în papuci de casă.
Femeie, azi este despre tine! Despre uşurinţa cu care iubirea ta aprinde tăceri, despre puterea cu care cuvintele tale rup lacăte, despre armonia cu care buzele tale rostogolesc păcatul. Să (te) iubeşti, să te ierţi şi să nu uiţi că eşti femeie! Azi, de 8 Martie, mereu!
JCS-Nina Curița
