REȘIȚA – Am descris astfel cea de-a cincea carte a lui Jenică Munteanu. Intitulată „Dragoste și revoluție”, aceasta a apărut recent, fiind dedicată împlinirii a 250 de ani de foc nestins la Reșița!
Cartea cuprinde eseuri despre povești reale ale unor personaje pe care autorul le protejează în spatele numelor fictive. Pentru cititorii noștri, dl. Munteanu vorbește despre cartea sa.
Destinele oamenilor se împletesc cu transformările de după 1989. Unii s-a adaptat, alții nu. Oameni cu profesii și concepții diferite au trebuit să se acomodeze noilor condiții și să-și urmeze destinele, unele interesante. De pildă, activistul George Vieru își dă seama că slujba lui s-a sfârșit și se reprofilează ca economist. Pe Alin Firescu, zis Alifie, doctorul Muscă și maseorul Lică Olteanu reușesc să-l vindece de handicapul cu care se născuse. Apoi Alifie urmează facultatea, o cunoaște pe Aurora și… au trăit fericiți. Doinița Băran a crescut la orfelinat, dar își găsește liniștea sufletească alături de mătușa Sofia și muncind în domeniul protecției celor mici. Interesant e dialogul bunicului Sergiu Boieru cu cei trei nepoți ai săi. Ei sunt viitorul și, de cum sunt crescuți și educați, depinde felul cum vor reuși să ducă mai departe speranțele înaintașilor și să le înfăptuiască idealurile. Epilogul e dedicat descrierii Reșiței, pe care autorul se bucură s-o vadă renăscând.
Originar din Ostrovu Mare, jud. Mehedinți, dl. Munteanu a lucrat ca învățător în sat, colaborând cu ziarul „Înainte” din Craiova. În 1961 venea la Reșița căutând o viață mai bună. Credem că a găsit-o pentru că s-a stabilit aici. Până în 1978 a activat în presa locală, plecând apoi la IJCM, sau fabrica de case cum era cunoscută întreprinderea. În 1989, era lider de sindicat la IJCM și de-acolo s-a pensionat în 1990, continuând colaborările în presă.
„Am pus umărul la construcția furnalului, la dezvoltarea industriei Reșiței, la ridicarea oțelăriei. Apoi… furnalul a fost tăiat, oțelul pe care până atunci îl dădeam lumii întregi n-a mai fost bun, motoarele navale n-au mai avut căutare. Totul pleacă de la conducători, care nu și-au dat interesul pentru țară. Revoluția a vrut doar înlăturarea comunismului dar n-a avut un program, nu s-a știut încotro să meargă țara. Acum, asta e”, spune dl. Munteanu.
Tinerilor le spune să-și propună un țel în viață pentru care să muncească, să învețe și să colaboreze cu vârstnicii, pentru că au ce învăța de la ei. „Poporul nostru a crescut sub influența străinilor și nu mai avem personalitate de români. Cei care pleacă din țară nu sunt de condamnat, dar să se întoarcă după ce acumulează cunoștințe și bani, pentru că nici acolo nu umblă câinii cu covrigi în coadă. Școlile duale încep din nou să pregătească meseriași. Trebuia făcut asta de mult”, încheie dl. Munteanu.
Pentru „Dragoste și revoluție”, mulțumește editorului Gheorghe Jurma și colegilor ziariști și scriitori Gheorghe Dolot, Dorina Sgaverdia, Nicolae Sîrbu și alții, cu care a discutat de multe ori. E în lucru a șasea carte, pe care o vrea intitulată „Viața e viață, traiul e trai”. Pentru că viața o primim, dar traiul ni-l facem singuri.
JCS-Ionel Ivașcu
