REŞIŢA – …dezvăluite de actorii Teatrului de Vest, care vorbesc despre premiera jucată recent la Reşiţa!
Duminică seara, fericirea s-a întors la Reşiţa. Un spectacol greu, o imensă muncă a unei echipe, actori şi nu numai, cu personalităţi diferite pe care regizorul Ştefan Iordănescu a trebuit să le aducă la un numitor comun pentru a se înscrie în direcţia pe care şi-a propus-o. „Un workshop cu rezultat finit”, în exprimarea sa, în care a căutat să experimenteze, să descopere, să găsească soluţii pentru lucruri pe care actorii le fac mai rar, dar pe care regizorul le consideră utile.
Un spectacol de mesaj, în opinia actriţei Andrada Samoilă, în care e mai puţin important ca actorii să-şi arate valoarea deoarece misiunea lor este să transmită oamenilor un mesaj şi, cu cât vor fi mai multe controverse, cu atât va fi mai bine. „Am lucrat mulţi oameni şi mă bucur pentru că asta nu s-a mai întâmplat de mult. La început au fost multe probleme legate de text sau situaţii dar, în vremurile astea sumbre şi triste, avem puţine asemenea lucruri şi cred că trebuie să ne bucurăm. Am aşteptat premiera ca pe ziua mea. Vreau să cred că suntem precum copiii mici care se bucură de petrecere”, crede actriţa unui teatru cu personalităţi diferite şi puternice, pe care, atunci când i-a trecut pragul, l-a considerat negativist şi cu energii rele. Dar şi-a dat seama că nu e aşa şi că, regizoral sau managerial, e greu să conduci un asemenea teatru dacă nu eşti destul de sus. Doar oameni puternici şi bine puşi la punct intelectual pot conduce aceste personalităţi. Pentru cine reuşeşte asta, e un mare câştig, o luptă, un pariu cu el însuşi.
O colaborare frumoasă, pentru Sorin Fruntelată, atât cu colegii cât şi cu regizorul. „Dl. Iordănescu a reuşit să ne monteze. Ochiul său de regizor a reuşit să găsească cele mai apropiate caractere pe care le putem juca şi arăta publicului”, spune actorul.
O radiografie a Reşiţei, crede Marius Tudor, una cât mai corectă pentru a aduce în sufletele oamenilor o speranţă pe care se pare că au pierdut-o. Mesajul e similar celui din primul spectacol dar, în a doua parte, e mult mai puternic. „Mă bucur că premiera a avut loc în preajma zilei naţionale pentru că poate vom reuşi să nu ne mai împiedicăm unii de alţii. Aşa se întâmplă la noi şi cel mai mare rău vine din interior. E nevoie de speranţă, optimism, deschidere mai mare spre nou, spre transformarea pe care o aşteptăm cu toţii. Se spune că totul se transformă. Haideţi să transformăm Reşiţa în ceea ce-şi doreşte ea să fie. Stă în puterea noastră să ne trezim, să ne adunăm, să facem ceva, să schimbăm ceva. Şi poate că nu e vorba numai despre Reşiţa”, se destăinuie actorul.
Un text slab după părerea lui Florin Ruicu. Însă un spectacol-lecţie de regie şi actorie, care l-a apropiat mult de colegi, în care şapte actori cu zeci de ani şi cu roluri grele în spate joacă 35 de personaje, schimbă la secundă decoruri, costume, personaje. „În zilele dinaintea premierei ne-am unit aşa cum s-a întâmplat mereu de când cunosc acest teatru. Am înţeles că fiecare are crucea lui, ca om şi ca actor, că meseria noastră e una de transpiraţie, nervi tociţi, nopţi nedormie. S-a lucrat la foc automat, s-au făcut toate în acelaşi timp. Au fost tensiuni, dar să lăsăm răul departe şi să păstrăm binele pentru că totul e bine când se termină cu bine. Cred că facem un spectacol bun şi foarte bun. Trăgând linie, mă bucur că fac parte din acest spectacol”, afirmă actorul, convins că spectatorii au rămas dacă nu marcaţi, sigur impresionaţi de cele văzute pe scenă. Ruicu mulţumeşte colegilor pentră răbdarea pe care i-au acordat-o şi regizorului pentru răbdarea şi libertatea oferite actorilor.
Luminile s-au stins, sala goală s-a închis. Au rămas doar liniştea şi actorii, obosiţi şi asudaţi, fericiţi şi frământaţi de aceleaşi întrebări: dacă azi au fost mai buni ca ieri. Răspunsul îl va da Măria Sa, publicul.
JCS-Ionel Ivașcu
