REŞIŢA – Asta dezvăluie cititorilor în noua sa carte, intitulată „Cum am ajuns «Conte de Ohaba»“, apărută în 2020 la Editura Tim din Reşiţa!
Ne-a vizitat zilele trecute la redacţie scriitorul Nicolae Sârbu, pentru a ne dărui acest volum, despre care spune că e reprezentativ pentru biografia sa de scriitor. În cele 320 de pagini, format academic, apar mărturii despre acest vis frumos din copilărie, de a-şi înnobila existenţa prin scris, retras în propria lume, în castelul imaginar al cuvintelor.
„Mă bucur că am reuşit să scot recent de sub tipar o carte pe care o consider, fără modestie falsă, o carte frumoasă, a explicat acesta. Constat acum că o pot numi reprezentativă pentru biografia mea de scriitor. Povestea acestui titlu poate să pară puţin hazlie şi chiar este, dar cred că are un substrat foarte serios. Sub acest titlu am publicat o pagină în revista «Tribuna» şi am constatat că, într-adevăr, poate fi privit acest titlu ca ceva serios. Este şi un text în această carte la care m-a provocat colegul meu Gheorghe Jurma, editorul cărţii. Amândoi ne-am completat, ne-am contrazis, am trudit şi, până la urmă, cred că a ieşit un lucru serios“.
Evident, Nicolae Sârbu a ţinut să precizeze că volumul a fost tipărit „în regia autorului“, iar în prefaţa intitulată „Mărturii din viaţa-mi de hârtie“ precizează că este vorba numai de ziaristul, scriitorul, fostul student, fostul copil al Ohabei, nicidecum de suita de drame existenţiale şi de toate suişurile şi coborâşurile vieţii. Este vorba de visul lui de a deveni scriitor, cum l-au privit, citit şi scris alţii despre trudnica sa activitate scriitoricească. Aici am reaminti cât de entuziast a vorbit cu ani în urmă elevilor de la Colegiul Mircea Eliade din Reşiţa despre viaţa şi condiţia scriitorului, accentuând că pentru a deveni scriitor în ziua de azi, e foarte important să ai un job plătit, fiind imposibil să-ţi câştigi existenţa din cărţi. Asta spre deosebire de alte vremuri, când scriitorii, în România, aveau drepturi de autor consistente, iar tirajele cărţilor publicate erau, de asemenea, mari.
În noua carte sunt mărturii şi de la gazeta „Flamura“, când trăia, într-adevăr, din scris, însă alt fel de scris, gazetăresc, nicidecum literatură. De asemenea, sunt mărturii din perioada când a fost directorul Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici“, precum şi mărturii din multe cărţi şi reviste unde au apărut articole despre scrisul său. „E vorba despre acest vis al meu, un vis al copilului de la Ohaba, pornit desculţ în viaţă, ajuns ulterior «Cetăţean de onoare» al comunei, apoi al Reşiţei, un fel de înnobilare prin scris. Sunt câteva texte emoţionante ale unor colegi scriitori, cum este textul lui Ion Marin Almăjan, care încheie acest volum“.
Coperta, foarte reuşită, inspirată de titlu, e semnată de artistul plastic Bogdan Piperiu, care a mai colaborat, de altfel, cu scriitorul Nicolae Sârbu. Mai descoperim câteva pagini cu volumele publicate sau coordonate, ori apariţiile sale în dicţionare academice şi antologii, precum şi câteva pagini cu cele mai izbutite fotografii, instantanee surprinse în timpul lansărilor de carte şi a altor evenimente culturale, poze din devenirea sa ca autor.
JCS-Alexandra Gorghiu
