ANINA – Cea mai mare catastrofă minieră care a avut loc pe teritoriul României a fost cea de la Anina, din ziua de 7 iunie 1920, fiind şi unica din Europa care a fost provocată de explozia unui depozit de explozivi din subteran!
Autoritățile locale, în frunte cu primarul Gheorghe Românu, au comemorat la Anina 100 de ani de la tragicul eveniment. A fost oficiată o slujbă religioasă, iar ceremonialul a fost onorat și de prezența pompierilor din Steierdorf.
În discursul său, primarul Aninei a recitit cum s-au derulat atunci faptele, fapte notate de altfel în cărțile de istorie ale orașului minier. Totul s-a întâmplat într-o perioadă tulbure şi plină de frământări – perioadă hotărâtoare pentru viitorul Banatului şi al comunei Steierdorf–Anina, pentru viitorul României Mari. Marele Război, așa cum a fost numit Primul Război Mondial, a distrus nenumărate vieți, familii și a provocat pagube materiale imense, nemiaîntânite până atunci. Au fost folosite arme noi, mai moderne și mai nimicitoare. Una dintre aceste invenții noi a fost aviația. Tocmai datorită acestui nou pericol, s-a dat ordin ca explozivii păstrați până atunci în Turnurile de pulbere să fie mutați în depozite subterane – turnurile de pulbere fiind o țintă prea ușoară pentru aviație. Conducerea minelor din Anina a ales drept depozit subteran o veche stație de pompe, de pe orizontul III, la adâncime de 530,4 m față de suprafață, la puțul I. Stația de pompe dezafectată era formată din două camere aflate la 25 m de puț. „Deși exact acum 102 ani, adică la 6 iunie 1918, se revine asupra măsurii de depozitare a explozivului în subteran, dispunându-se scoaterea materialului la suprafaţă, conducerea minelor din Anina nu se conformează și menține stația de pompe ca depozit, probabil ca urmare situației geo-politice încă neclare. În lunile februarie și martie 1919, Comisia Militară de Supraveghere a Minelor din Transilvania trimite la Anina 3.215 kg dinamită-gomă confiscată de armata română din Ungaria, care deși erau alterate, prost conservate şi nu îndeplineau standardele necesare pentru subteran, au fost depozitate în aceeași stație de pompe, lângă cele 19 kg de dinamită și dinamon din stocul minei. Urmare acestor întâmplări nefaste se întâmplă inevitabilul. În seara zilei de 07 iunie 1920, puţin înaintea orei 22.00, pe când muncitorii din schimbul II aşteptau la orizonturile inferioare să fie scoşi la suprafaţă şi următorul schimb începuse să intre în mină, explozivul din prima cameră explodează. La intervale scurte, s-au produs patru explozii succesive, unii din martori declarând că la puţul Gustav (puţul II.) „a ieşit pară de foc” şi fum negru“, a amintit primarul Aninei.
Istoria cercetată de atunci mai spune că „Exploziile și descompunerea produselor explozive au produs o cantitate mare de gaze extrem de toxice: oxid de carbon, oxizi de azot, etc. Aerajul a distribuit gazele la orizonturile inferioare, adică tocmai acolo unde aşteptau minerii ieşirea din schimb. Minerii s-au prăbuşit, aproape instantaneu, în locurile în care tocmai se aflau. Salvatorii, deși au intrat în acțiune repede, nu au putut face altceva decât să recupereze trupurile neînsuflețite ale ortacilor lor. Au fost scoși, pe rând, 170 de morţi şi 52 de răniţi, din care 10 aveau leziuni grave la plămâni şi 42 leziuni mai uşoare. În primele zile de după catastrofă au mai decedat 12 dintre răniţi. Mai târziu au decedat şi alţii de pe urma leziunilor la plămâni, astfel încât „în final, numărul victimelor a ajuns la 217”.
În urma cumplitei catastrofe au rămas 155 de văduve şi 278 de copii orfani. Numărul final al supravieţuitorilor este incert şi variază (în funcţie de sursă!) între 5 şi 8 persoane.
În 1921, la gropile comune din cimitirele de la Celnic şi Sigismund s-au construit două monumente funerare, pe care sunt consemnate numele celor înmormântaţi aici.
„În anul 2013, Primăria Anina a intervenit și a reabilitat cele două monumente, prin intermediul muncitorilor de la nou înființata Antrepriză Steier. Din păcate, după doar 216 ani de la descoperirea huilei şi 214 ani de minerit, despre minerii din Anina se poate vorbi doar la trecut. Prima mină de cărbune din România, care exploata huilă de cea mai bună calitate, s-a închis definitiv, în urma accidentului colectiv din 14 ianuarie 2006. Noi însă, nu vom uita niciodată să prețuim și omagiem toate generațiile de mineri care au muncit în lumea fără cer și care au ajuns, mult prea devreme, să își doarmă somnul de veci în aceeași lume! Îi salutăm smeriți: Noroc Bun! Glück Auf!“, a mai spus Gheorghe Românu.
Important este că în niște vremuri în care parcă nu mai știm nici cine suntem, la Anina, un eveniment din trecut nu a fost uitat, iar cele 217 suflete pierite atunci au fost pomenite într-o rugăciune, după un secol.
JCS-N.C.
