REŞIŢA – Pensiile speciale ţin capul de afiş al circului politic care performează în ceea ce numim Parlamentul României. Se taie sau nu se taie? Asta e întrebarea!
Nu a lui Shakespeare, ci a milioanelor de români care stau cu ochii lipiţi de televizoare şi dezbat problema. Păi s-o luăm pe etape. Cine are ultimul cuvânt în speţa asta? Chiar unii din cei vizaţi de eliminarea pensiilor, anume magistraţii de la CCR. Nu mai vrei calule ovăz? Nu e prost calul şi o să vrea în continuare. În ipoteza în care-a dat bunul simţ peste ei (puţin probabilă), se va elimina doar o mică parte din aceste pensii, nu toate. Peste 96% din ele vor rămâne în vigoare. Foşti militari, poliţişti şi „băieţi cu ochii albaştri“ vor rămâne cu ele. De ce? Că le merită. Au păzit ţara de invazia lăcustelor şi au prevenit atentate teroriste sângeroase la viaţa lor. Păi nu merită poliţiştii pensie specială? N-au vegheat ei până la 45 de ani cu ochii cât lubeniţa ca să-ţi asigure ţie, cetăţeanule ingrat, „siguranţa şi încrederea“? Şi acum ai vrea să-i laşi cu 1.500 de lei pensie, ca pe orice amărăştean care a lucrat 30-40 de ani pe nu ştiu unde? Nu ți-e ruşine, cetăţeanule, să vrei să-l laşi pe bietul fost director al penitenciarului Colibaşi fără cei 66.000 de lei (da, aţi citit bine)? Păi nepoţii ăluia poate au rate de mii de euro pe lună, bazate pe pensia bunicuţului. La ei nu ne gândim chiar deloc? Naţie de nerecunoscători, aia suntem!
Anul trecut, ministrul de atunci al Finanţelor, Orlando Teodorovici, propunea impozitarea pensiilor speciale. N-a fost bine primită propunerea. Aprecia el atunci că din două pensii nesimţite de 40.000 de lei s-ar putea plăti toate pensiile dintr-o comună din Caraş-Severin. Dar ce contează cetăţenii simpli pe lângă „speciali“? La noi în judeţ sunt 83 de „speciali“. 80 de magistraţi şi 3 parlamentari. Dintre magistraţi avem cazuri care încasează în jur de 20.000 de lei pe lună.
Partea cea mai tragică este că şi dacă se vor elimina aceste pensii, cei mulţi şi amărâţi nu vor primi nimic în plus. Vor rămâne doar cu satisfacţia că nu mai primesc alţii. Că aşa face săracul fără orizonturi. Nu mai are vise proprii, ştiind că nu va ieşi din mocirlă niciodată, dar se mulţumeşte şi cu „necazul“ altuia. Până una alta, circul pus în scenă de partidele politice devine tot mai ieftin şi se îndepărtează tot mai mult de probemele stringente ale ţării. Sănătate, educaţie, infrastructură. Nu mai menţionez corupţia, că asta e imprimată prea adânc în ADN şi vă sfătuiesc să uitaţi de stârpirea ei. Măsură populistă sau nu, haideţi să ne delectăm la circ, să ne bucurăm de zvonul cum că s-ar elimina pensiile speciale şi să uităm de sărăcia şi mocirla în care ne scăldăm. Că doar ăsta e rolul celor care performează în Circus Parlamentus şi de aia îi plătim!
JCS-Flavius Militaru
