În Postul Pastelui, satenii care au strâns de-a lungul anului seminte
de dovleac vin la „oloinita” (o mica fabricuta de ulei) pentru a
le transforma în mult doritul ulei. Acum, în comuna a mai ramas
o singura familie care se mai ocupa cu asa ceva. Tatiana si Nicolae Golea, ea
– directoare de camin cultural si bibliotecara, el – operator la uzina de apa,
sunt singurii care mai pastreaza traditia fabricarii acestui ulei.
„De când ma stiu au fost în Halmagel oameni care s-au ocupat
cu scoaterea uleiului din semintele de dovleac. E o traditie foarte veche, ca
oamenii sa faca mâncare, în Postul Pastelui, folosind acest ulei.
Trebuie sa stiti ca numai în post se foloseste”- a început
sa ne povesteasca Tatiana Golea.
Reteta trebuie respectata întocmai
În ceea ce priveste tehnologia folosita la fabricare, Nicolae Golea spune
ca totul începe atunci când se scot semintele din dovleac. „Noi
la bostan îi spunem curcubata. Dupa ce scoatem semintele din curcubata
le punem la aer, sa se usuce. Trebuie sa fie umbra, dar si soare, iar temperatura
sa fie potrivita. Se lasa acolo pâna se usuca toate, dupa care în
Postul Pastelui se macina, produsul macinat se cerne, faina ramâne într-o
parte, iar zdrevele (n.r.- ceea ce ramâne) mai sunt macinate o data, dupa
care se zoleste (n.r.- se framânta) cu apa fierbinte, apoi faina care
rezulta de aici se pune la prajit si se tine pe foc pâna ramâne
farâmicioasa. Altfel nu poti sa o storci. Urmatorul pas este sa se ia
aceasta faina si sa se puna în presa, unde se stoarce bine. Astfel se
separa uleiul de turta. Pentru munca prestata luam de la fiecare «malai»
(n.r.- operatiune de stoarcere) o vama de un det (n.r.-100 de grame)”,
sustine barbatul.
Când am vizitat „oloinita”, am avut ocazia sa vedem cum se
stoarce uleiul si sa constatam ca nu este o operatiune chiar usoara. Vreme de
câteva minute, ambii soti au stat într-o încapere plina de
aburi si strâns presa, pâna ce femeia a trebuit sa fie înlocuita
de cel care a venit sa-si faca uleiul.
Un ban în plus, câstigat în postul Pastelui
De remarcat ca, spre deosebire de uleiul de floarea soarelui, care se vinde
cu 35.000-40.000 de lei, uleiul de dovleac se vinde la Halmagel cu 500.000 de
lei litrul. Asta si pentru ca în urma unei operatiuni de stoarcere iese
doar un litru. „La Arad pe piata se poate sa fie si mai ieftin, dar acela
e amestecat cu ulei de floarea-soarelui. Pe de alta parte, de când vine
omul la noi pentru a face un malai pâna când terminam trece o ora
si jumatate”, afirma Tatiana Golea.
Localnicii nu se prea înghesuie sa vina la „oloinita”, probabil
si din cauza ca doar batrânii mai sunt cei care pastreaza cu adevarat
traditiile. „De când a început postul numai într-o zi
sau doua au venit oameni mai multi si au stat la coada, în rest nu s-a
prea întâmplat asa ceva. Într-un sezon facem între 20
si 30 de turte, iar uleiul pe care-l retinem îl vindem, astfel încât
avem si noi un câstig de 10-15 milioane”, a mai spus Nicolae Golea.
Mâncaruri si mâncaruri…
Uleiul de dovleac se foloseste la mâncaruri precum fasolea uscata, salata
orientala, salata de castraveti, salata verde, se poate mânca cu cartofi
copti, dar sunt si oameni care-l consuma simplu, cu mujdei de usturoi. Pe Gheorghe
Tasca l-am gasit asteptând sa se prajeasca faina, pentru a putea fi stoarsa.
Barbatul ne-a povestit ca dovlecii sunt semanati prin porumb sau prin cartofi,
iar dupa ce vine vremea culesului, de-abia asteapta Postul Pastelui pentru a
avea uleiul mult dorit. „Avem acasa un hectar de porumb si am semanat
prin el si dovleci.
Este o traditie la noi, sa facem mâncaruri cu ulei de dovleac în
Postul Pastelui. De exemplu, o mâncare foarte buna este fasolea sleita.
Dupa ce se fierbe, se iau boabele întregi, se pun într-o farfurie
si peste ele se toarna ulei si se pune ceapa rumenita. O alta mâncare
la care folosim uleiul este taiteii cu varza”, ne-a spus Tasca.
Lucian Serban