Din acest motiv, şi nu numai, ei trebuie apreciaţi şi respectaţi. Mulţi dintre medicii sau asistenţii medicali din ţară au decis să plece peste mări şi ţări pentru a-şi câştiga existenţa, aşa a făcut şi Maria Câmpian, o tânără de 30 de ani.
Maria a studiat medicina, iar acum e departe, în ţara lalelelor. „Mi-am dorit dintotdeauna să fiu medic, lucru obţinut prin foarte multă muncă. Am terminat facultatea de medicină în Timişoara şi am muncit la Spitalul Judeţean timp de aproximativ un an. Cu regret spun că în România nu merită să profesezi această meserie. Eu am avut şansa să plec în Olanda unde m-am şi stabilit şi credeţi-mă că acolo chiar mă simt un medic împlinit“, ne povestea Maria.
La Spitalul Judeţean nu există un asemenea fenomen, după cum chiar dna Violeta Florea, managerul spitalului ne-a declarat: „Deocamdată nu ne pleacă medicii. A fost o perioadă când plecau asistenţii medicali, dar acum s-au oprit“. Totuşi, nu există foarte mulţi tineri care au decis să muncească la Spitalul Judeţean. La Staţia de Salvare am întâlnit aceeaşi situaţie, medicii nu plecă. Motivul?
L-am întrebat pe dl director tehnic, ing. Cornel Pârvan, care ne-a spus: „La noi s-au majorat salariile, iar medicii nu pleacă. Avem un colectiv de medici relativ tânăr“.
La oraş situaţia pare a fi bună, la ţară tot aşa să fie? Am vorbit cu dr. Dumitru Stănescu, medicul comunei Dognecea, care ne-a prezentat situaţia din punctul său de vedere.
Dl Stănescu ne-a spus: „Condiţiile la ţară pot fi mai bune decât la oraş, uneori. Eu dacă aş fi un pic mai tânăr aş fi plecat fără să mă uit în urmă. Necazul e că medicii de la ţară sunt marginalizaţi, chiar şi de colegii de breaslă de la oraş“.
Anca Preda/Sorina Căprariu