Pe lângă drama gospodăriilor individuale, mai e drama naţională, născută din zăpăceala care nu mai lasă loc pentru probleme mari ale ţării – aderarea, mersul economiei, inflaţia etc. Aviara a acaparat totul. Că trebuie, că nu trebuie, ştirile TV ne anunţă de noi focare pe străzi şi străduţe, în nu ştiu ce cătun. O întreagă isterie fără nici un rost.
Ce se mai aude cu „Monumentul Marii Uniri”? Nu se aude nimic, dar de văzut se vede – rămâne totul cum am vorbit ieri şi alaltăieri, ca-n bancul acela arhicunoscut. • În sfârşit, citim prin paginile de sport locale că UTA e gata, e în Divizia C. Nu se poate! Unde-i speranţa care moare ultima, unde-s „paiul” şi „firul de păr” din titlurile acestor săptămâni, măi băieţi!?
După cum au evoluat lucrurile în ultimul an, în ultimii ani, UTA a fost lovită de aviara fotbalului şi „comandamentul local” a fost depăşit de situaţie.
Apreciem înţelepciunea celor mai în vârstă şi o consemnăm – cinci bărbaţi, din tot atâţia abordaţi de noi într-un sondaj stradal, socotesc că este mai bine ca UTA să-şi ducă crucea în „C”, decât să fuzioneze ori să cumpere un loc în… Eu, dacă aş fi avut putere legislativă, mergeam şi mai departe şi interziceam practicarea organizată a fotbalului în Arad, măcar pentru un deceniu. Adică, până am fi devenit flămânzi de acest sport, care ieri ne era totul şi astăzi nu ne mai este nimic.
Se schimbă clima. Vin peste noi tornade, inundaţii, ploi nebune şi necurate, vijelii care distrug totul în cale. Natura ţipă la noi, ne ceartă pentru modul barbar în care o siluim, iar noi ne facem că n-o auzim. Pedeapsa ne va fi cu atât mai aspră.
Pentru omul simplu, greva comisarilor de la Garda Financiară n-a avut nici un rost. „Ei se plâng! Atunci, noi ce să mai spunem”, am auzit de mai multe ori în aceste zile. Iată că vorba românească „Sătulul nu-l crede pe flămând” are şi revers – nici flămândul nu-l înţelege pe sătul. Dar, la urma urmei, cine pe cine mai înţelege în lumea de azi?
Cineva a descoperit în acest week-end că audienţele parlamentarilor „se ţin” cu lacătul la uşă. Două precizări: unu, nu e vorba de harnicii parlamentari arădeni, ci de toţi ceilalţi, şi, doi, lacătul e pus pe dinafară, nu pe dinăuntru. A doua precizare este absolut necesară pentru a nu se crede ceea ce nu e cazul.
Astăzi, preşedintele Băsescu merge la Paris ca să îndrepte „axa” în faţa lui Jacques Chirac. Cam târzior, având în vedere proporţiile gafei şi orgoliul francez incomensurabil. Singura şansă ar fi ca Chirac să se înduioşeze de poziţia verticală precară a domnului preşedinte. Rămâne să vedem ce-o ieşi.
Tristan Mihuţa