REŞIŢA – „Vrem o ţară ca afară!“, dar atunci când ne întâlnim cu civilizaţia, ne băgăm… gunoaiele în ea!
Au trecut trei luni de la inaugurarea spaţiului de joacă din Parcul Siderurgistului. Zi de zi, sute de copii însoţiţi de părinţi se joacă, zburdă şi se bucură de copilărie. Toate bune şi frumoase. Dar la o privire mai atentă, vezi peste tot urmele „civilizaţiei umane“. Doze de suc sau bere aruncate aiurea, ambalaje, pet-uri, dopuri sau mucuri de ţigară se regăsesc printre jucăriile uitate de micuţi în spaţiul de joacă. Copiii le confundă adeseori cu jucăriile, le iau în mână sau le bagă în gură, expunându-se la pericole grave. Părinţii sunt mereu cu ochii pe ei, dar ajunge o fracţiune de secundă ca să se întâmple ceva nedorit.
Paradoxal este că parcul este prevăzut cu multe coşuri de gunoi. Coşuri în care se schimbă zilnic pungile colectoare. Deci scuza că nu avem unde arunca deşeurile nu există. Rămâne o singură explicaţie. Indolenţa şi nesimţirea. Cum putem scăpa oare de aceste metehne? Poliţia Locală patrulează zilnic prin parc. Chiar o fac! Dar nu pot fi omniprezenţi. Nu se poate să păstrăm curăţenia doar din frica de amenzi. Dacă nu ne gândim că în joc este siguranţa şi sănătatea copiilor noştri sau ale cunoscuţilor noştri, suntem deplorabili. Poate nu meritam un parc nou. Poate ne place să trăim în gunoaie şi saltul spre ceva superior ne-a luat pe nepregătite.
Ne-aţi făcut parc, domn’ primar! Ar trebui să ne faceţi şi o şcoală de bune maniere şi civilizaţie. Că avem nevoie. Sau dărâmaţi parcul, că nu-l apreciem deloc!
Flavius Militaru