REŞIŢA – Întâlnirea dintre şeful administrativului reşiţean şi reprezentanţii administraţiilor blocurilor din municipiu a pus pe tapet o serie de probleme, cele mai arzătoare vizând partea financiară
Municipalitatea a dedicat zilele de luni şi marţi unor întâlniri derulate sub cupola Cinematografului Dacia. Şi nu, n-a fost vorba despre întâlniri cu cinefili, însă poveştile expuse ar putea bate filmul. Reprezentanţii Primăriei s-au întâlnit, pe rând, cu preşedinţii asociaţiilor de proprietari şi locatari din zonele Govândari, Triaj şi Calea Timişoarei, respectiv cu cei din Luncă, Moroasa şi Centru. Totul a plecat de la nevoia autorităţii locale de a prezenta ultimele noutăţi legislative în materie celor care gospodăresc blocurile urbei. Pe scurt, fiecare asociaţie este obligată să aibă un cont bancar – unul singur pentru încasări, penalizări, fond de rulment, reparaţii etc –, a cărui deschidere este gratuită. Costurile lunare de administrare au generat, însă, un val de nemulţumiri în rândul audienţei din sala de cinema. Ei, bine, primarul Ioan Popa considera că lumea a evoluat şi trebuia să se ajungă la acest pas, iar în acest fel, administratorii nu ar mai putea fugi cu banii. În plus, locatarii plecaţi din ţară, la muncă prin Italia, Spania, Austria sau Germania, şi-ar putea plăti mai uşor datoriile, pe internet.
Taxa de administrare a contului nu este singura care i-a nemulţumit pe preşedinţii de asociaţii, ci şi faptul că a crescut exagerat de mult tariful la gunoi. Edilul a explicat situaţia gunoiului, care trebuie transportat la Oradea, din cauză că nici acum nu este gata deponeul de la Lupac, însă oamenii l-au taxat imediat, pe motiv că a majorat oricum cu mult şi celelalte impozite locale. Au fost voci care chiar au cerut administraţiei locale să nu mai pună asociaţiile să colecteze tariful la gunoi ci să-l adune singure, direct de la cetăţeni, scutind astfel câteva etape ale procedurii.
Problemele oamenilor şi nemulţumirile asociaţiilor au fost multe. Preşedinţii acestora s-au plâns că Poliţia Locală îi amendează în mod incorect şi injust. Cineva spunea că a luat amendă pentru că n-a toaletat nu ştiu ce arbori, deşi acesta îi chemase deja pe cei de la Primărie pentru acest lucru, iar altcineva spunea că asociaţia a încasat o amendă pentru că unul dintre locatari s-a trezit să-şi izoleze singur apartamentul. Lucru prezentat, la acea dată, şi în paginile Jurnal CS. Edilul le-a mărturisit oamenilor că n-a ştiut de aceste probleme, dar le-a promis să le rezolve.
S-a mai pus problema reţelelor de canalizare subdimensionate, colmatate, a celor pluviale care nu fac faţă ploilor tot mai abundente, dar şi a eternei inundări a subsolurilor unora dintre blocuri. Unii au spus că au plătit deja de ordinul zecilor de ori pentru scoaterea apei din subsol. S-a vorbit despre parcări, nemulţumirea fiind că în faţa unor blocuri parchează unii de prin alte zone, care n-au pus mâna pe lopată la deszăpezire. Sau, mai grav, despre faptul că unii chiar primesc şi plătesc locuri de parcare în faţa blocurilor altora.
Şi dacă tot a fost vorba despre nemulţumiri, şi primarul şi-a exprimat una, amintindu-şi cum s-a rugat de unii locatari să transmită municipalităţii actele necesare pentru ca Primăria să poată cere bani pentru reabilitarea termică a blocurilor. „Acum doi ani şi-au bătut joc de mine! Am venit la dumneavoastră ca un sclav!“, spunea primarul, reproşând faptul că, la unul dintre blocuri, unul dintre locatari s-a opus înlăturării unei cârpeli de pe acoperiş, care să permită depunerea actelor pentru proiect. Şi, aşa cum se ştie, reabilitarea termică nu înseamnă simpla îmbrăcare în polistiren, ci schimbarea integrală a tâmplăriei, cu una de tip termopan, inclusiv a uşilor de acces în imobil, lift nou, acoperiş şi multe altele.
În cazul zilei de luni, liniştea s-a aşternut asupra sălii Cinematografului Dacia odată cu ora 18.45, adică după aproape două ore de discuţii, din cauza unei pene de curent care a lăsat interlocutorii în beznă. Pe întuneric, am găsit şi noi ieşirea, la lumina telefonului mobil, în mijlocul unui val de asociaţi care s-au strecurat şi ei, aproape nevăzuţi, pe uşa din faţă.