Într-un final, şi cei de la oraşe, şi cei de la sate s-au dus la culcare mulţumiţi de ziua care s-a încheiat şi de bucuria pe care au trăit-o.
Fotbalul este varianta modernă a lui pane et circences, a pâinii şi circului. Mai mult, în întrecerea fotbalistică oamenii, cei din tribune, cei care trăiesc meciul în faţa televizorului, se înrolează în oşti nevăzute, apărându-şi orgoliul şi căutându-şi bucuria de învingător.
Milioane de anonimi, între care foarte mulţi inşi care n-au gustat niciodată vreo altă formă a succesului, o altă bucurie a victoriei, se defulează, se asociază reuşitei, devin şi ei învingători de-o clipă, de-o seară. Succesul favoriţilor este balsam pe rănile sufletului, altfel destul de agasat, de lovit din toate părţile.
Dincolo de trăirile individuale, fotbalul a ajuns să fie o variantă civilizată a războiului, a pornirilor primitive ale individului (ţinute în frâu de educaţie, de civilizaţie) de-a ataca semenul, de-a se lupta cu el, de-a se impune în faţa lui. La scară mare, în întrecerile internaţionale se pun în joc şi mândria, onoarea unei naţiuni, nu doar însemnele naţionale.
Am putut vedea recent cât de mare a fost interesul în jurul „Mondialului” găzduit de Germania. Şi nu în ultimul rând, cum întrecerea de pe dreptunghiul de gazon s-a generalizat, ziarele s-au aruncat la gâtul adversarilor, la presa din ţările cu care se luptau ai lor, s-au adus jigniri şefilor de state, popoarelor. Extraordinară mobilizare de pasiune, de sentimente naţionale! Aşa ne şi putem explica de ce francezii n-au blamat acel cap de berbece pe care Zinedine Zidane l-a dat în pieptul italianului Matterazzi. Risc şi afirm că prin gestul lui Zizou, naţiunea franceză s-a simţit răzbunată măcar în parte pentru sentimentul de umilinţă pe care îl trăia în faţa învingătorilor italieni.
Revenind la noi, la succesul Stelei, naţiunea română a avut prilejul, altfel rar, de-a se bucura pentru că am supus Belgia. Pentru o seară, dar, vai, ce tonic este sentimentul victoriei! Fiindcă şi noi am învins, nu doar cei din teren, nu-i aşa?
Tristan Mihuţa