Urmăresc cu totul altceva şi vom vedea în cele ce urmează.
Cu câţiva ani în urmă, în una din bisericile parohiale pe unde am umblat, a venit o femeie să-mi ceară o adeverinţă de botez pentru un copil de-al ei care, am socotit eu, ar fi de vârsta mea. Aşadar, pentru a afla datele botezului, m-am dus cu vreo douăzeci şi ceva de ani în urmă. Am completat adeverinţa de botez cu datele găsite în registru. În schimb, nu am găsit ceva. Nu am găsit numele naşilor. Am întrebat de numele lor, iar femeia mi-a răspuns: De unde să mai ştiu eu numele lor? Acest răspuns m-a întristat.
Dacă aş spune că am în gând publicarea unei cărţi care să cuprindă slujba Tainei Sfântului Botez, cred că nu aş greşi. Spre exemplu, rolul naşilor la botez este unul extrem de important. Ei devin părinţii sufleteşti ai pruncului. Nu au doar rolul de a pune plicul cu bani mulţi pe masă. Nu ne cunoaştem şi nici nu ne trăim botezul. Ar trebui fiecare dintre noi (iar aici mă refer la cei 88% declaraţi ortodocşi în România) să luăm cărţile bisericeşti şi să recitim slujba Tainei Botezului. Trecerea de la „duhul vicleşugului, al iubirii de arginţi, al vrajbei, al lăcomiei…“ până la darurile Duhului Sfânt nu este uşor. Mulţi cred că botezul este o simplă „ştampilare“ cu un crez. Nu! Botezul este o cunoaştere şi o conştientizare a unui mod de viaţă care poartă numele de creştinism şi, care, reprezintă în esenţa sa unirea cu Hristos.
Ortodoxia este trăirea botezului. Ortodox este cel ce se naşte din nou. Naşterea din nou continuă începe cu botezul Sfânt ca Taină a Bisericii şi se reactualizează printr-o afundare în lacrimile pocăinţei. Vrei să fii cu adevărat ortodox, trăieşte-ţi botezul!
Pr. Ion Petrică