Povestea s-a sfârşit după ancheta omului de afaceri George Medinţu şi extinderea ei la nivelul administrativ al grupării petroliste. Totul s-a prăbuşit precum un castel de nisip. Sponsorul principal şi-a retras, treptat, sprijinul, iar clubul s-a înglodat în datorii. Credibilitatea, imaginea West Petromului au avut de suferit. Interesele au devenit divergente.
Aradul oricum nu a fost (şi continuă să nu fie) un oraş în care investitorii să bată la uşile echipelor. Aceştia nici nu pot fi obligaţi să ajute sportul. Reţinerea lor şi-a spus cuvântul, prăpastia s-a adâncit. Aşa s-a ajuns astăzi, ca petroliştii să se confrunte – scuzaţi expresia – cu o situaţie jalnică, jenantă.
Practic, neprezentarea de sâmbătă este un gest disperat. Uitând cum arată banii, sportivii sunt la limita extremă a suportabilităţii. Personal, nu cred că West Petromul se va desfiinţa. Cred, însă, că a intrat într-un cerc vicios din care nu va ieşi foarte curând. Bine ar fi să mă înşel.