Şi aceasta, după un debut promiţător, întârziat cu două etape, cu victoria de la Caracal. Au urmat alte patru partide fără înfrângere. Dar, ultimele două întâlniri, cea de-acasă cu Industria Sârmei Câmpia Turzii (0-0), şi cea de la Rm. Vâlcea (cu înfrângere la limită) au avut, nu numai în opinia noastră, unele substraturi. Iar aceste substraturi depăşesc limita vestiarului. Sigur, actuala echipă reconstruită, întinerită, poate fi acuzată de lipsă de experienţă, de lipsă de maturitate, de lipsă de concentrare, de lipsă de inspiraţie, fiindcă toate se leagă între ele. Dar, în nici un caz nu poate fi acuzată de lipsă de dăruire. Majoritatea dintre băieţi au luptat până la epuizare, atât cât le-a permis capacitatea de efort şi ştiinţa jocului. Şi totuşi, în ciuda tinereţii unora, pe care îi mai susţin părinţii, când promisiunile financiare rămând promisiuni, fondul de nemulţumire rămâne şi gustul amar se poate răsfrânge asupra a ceea ce am înşiruit mai devreme. Fireşte, nu contestăm problemele cu care se confruntă clubul. Fiindcă o echipă de Liga a II-a presupune investiţii şi cheltuieli însemnate. Dar, totuşi… „Într-adevăr avem câteva restanţe la prime, şi vom face tot posibilul ca până la meciul de sâmbătă, cu clujenii, să ne onorăm o parte dintre obligaţii, ne-a declarat, ieri, Petru Tincul, directorul sportiv al F.C.M.R. Oricum, băieţii înţeleg situaţia.“ Aşa să fie.
MARIUS MORARU