Zic „de doi bani” pentru că nu aflăm că ar fi ceva nou sub soare. Toate partidele au manipulat şi manipulează sondajele de opinie. Unele umflând procentele în favoarea lor, altele refuzând să dea publicităţii poziţia neconvenabilă pe care se situează.
Mai grav, sunt cazuri când institutele de sondare a opiniei publice sacrifică adevărul în favoarea banului vărsat în contul lor de partidul care comandă sondajul. Se pun, de regulă, câteva procente în plus, iar partidul respectiv adaugă şi el, cu de la sine putere, încă vreo câteva procente.
Culmea manipulării o reprezintă înfiinţarea şi folosirea unor institute meteorice de „sondare” a opiniei publice. Nu o dată am fost surprinşi cu sondaje realizate de firme despre care nu ştiam nimic, de care n-am mai auzit până atunci şi de care nici nu aveam să mai auzim, după alegeri – pentru că în preajma alegerilor apar asemenea „ciuperci” otrăvitoare.
Deci, ce ar fi nou sub soare? Pentru ce atât de mult spaţiu acordat şi atât de multă cerneală consumată? Românii nu mai au încredere în sondaje de multă vreme. Nimeni nu poate fi convins că Alianţa DA, cu toate certurile, cu tot circul zilnic din curtea sa, care aproape că îi anihilează funcţionalitatea, urcă necontenit în sondaje şi bate spre 50 la sută. Sau cine poate să mai creadă că preşedintele Traian Băsescu bate record după record în ce priveşte încrederea românilor în domnia sa ori în privinţa intenţiilor lor de vot, indiferent ce-ar face şi ce-ar drege la Cotroceni şi în afara acestuia?
Să fim serioşi! La urma urmei, Mircea Geoană n-a făcut dezvăluirea cu onestitate, nici nu a regretat şi nici nu a condamnat aceste practici care, între noi fie vorba, nu vor dispărea niciodată. El n-a făcut altceva decât să încerce o nouă manipulare, de data aceasta a masei membrilor de partid, încercând să explice slaba cotaţie a PSD în sondajele de opinie prin falsificarea acestora de către „portocalii”.
O mică ticăloşie – a unui conducător care se dovedeşte a fi prea puţin vrednic pentru un partid atât de mare – este luată drept un fapt de senzaţie, de recunoaştere onestă a unor practici reprobabile. Încă o dată, presa sau, mă rog, „o parte a presei” ia şi mozoleşte partea de adevăr care convine orientării, partizanatului fiecărui ziar, fiecărei televiziuni. Atât, nimic mai mult.
T.M.