REȘIȚA – În urmă cu 73 de ani începea deportarea germanilor din România în fosta Uniune Sovietică. În acest context, la Reşiţa au avut loc, în ultimele două zile, evenimente dedicate comemorării tuturor acelora care au trăit acele vremuri triste. La Monumentul deportaţilor din parcul Cărăşana au fost depuse coroane de flori, iar părintele Pál József Csaba, arhidiacon al Banatului Montan, a rostit o rugăciune pentru pomenirea acelora care astăzi nu se mai află printre noi.
În urmă cu 73 de ani începea deportarea germanilor din România în fosta Uniune Sovietică. Un omagiu au adus şi reprezentanţii autorităţilor locale şi judeţene. Alături de prefectul Matei Lupu, au mai depus coroane de flori şi cei doi consilieri ai preşedintelui Consiliului Judeţean, Ilie Iova şi Diaconu Octavian, şeful Inspectoratului Judeţean de Jandarmi, lt.-col. Ionel Dina Mănoiu, şi cel al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Semenic“, lt.-col. Cristinel Coneru, având-o alături şi pe Cornelia Fetea, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Caraş-Severin.
Potrivit declaraţiilor preşedintelui Forumului Democratic al Germanilor din Caraş-Severin, Erwin Josef Ţigla, din judeţul nostru au fost deportate aproximativ 10.000 de suflete, bărbaţi cu vârste cuprinse între 17 şi 45 de ani, şi femei, între 18 şi 30 de ani. Actualmente, mai sunt în viaţă în Banatul Montan numai 29, din care 14 sunt reşiţeni. Spre deosebire de anii trecuţi, când numărul deportaţilor prezenţi în parcul Cărăşana era mai mare, acum au reuşit să ajungă numai trei dintre ei.
Ladislau Hofling este unul dintre supravieţuitorii acelor vremuri. Bătrânul de 91 de ani ne-a povestit cum şi-a pierdut tatăl în urma condiţiilor vitrege de muncă şi trai, şi cum a învăţat să ierte, odată întors acasă, în sânul familiei. „Eu am fost mai plăpând, şi acesta a fost norocul meu, că nu m-au băgat în mină, ci m-au pus să lucrez la drumuri şi în agricultură. Acolo a fost ceva mai uşor, şi primeam şi mâncare mai bună, comparativ cu cea din lagăr, care era foarte rea. (…) Cu trecerea anilor, am mai uitat. Şi nici nu am urât pe nimeni, nici mai târziu! Pe noi aşa ne-a învăţat mama, să iertăm şi să nu duşmănim pe nimeni“, ne-a spus Ladislau Hofling.