Muzica folk are succes peste tot, spune cunoscutul cantautor Mircea Vintilă.
„Ne bucurăm de prezenţa, în măsură de 70-80 la sută, a tinerilor, în sală. Au nevoie de muzică cu mesaj. Muzică ce se adresează minţii şi inimii. Folk-ul nu şi-a pierdut strălucirea şi nu şi-o va pierde atâta timp cât nu-şi pierde esenţa. Orice om îşi iubeşte tinereţea şi i se face dor de ea. Dar pentru noi, tinereţea se confundă cu cântecele tinereţii”, crede Vintilă.
Acorduri pasionale şi sunete moi, versuri cuminţi sau fraze nebune. Toate se-adună şi se unesc într-o simţire, o atitudine, un mod de viaţă. Muzica folk. Folk-ul este îndrăgit acum şi era iubit acum 20 de ani. Versurile puse pe muzică simplă vor fi fredonate pe buzele tinerilor sau ale tinerilor bătrâni şi peste 20 de ani, cred artiştii care s-au născut şi se vor stinge în muzica folk.
Vasile Şeicaru, Mircea Vintilă şi Victor Socaciu, cei trei veterani ai folk-ului românesc, cred că muzica studenţilor de acum 20 de ani nu îşi va pierde strălucirea, atâta vreme cât nu îşi pierde esenţa. Dar dacă la Deva folk-ul nu vinde mii de bilete, în oraşele universitare este cu totul altă situaţie. Acolo, manelele, care umplu sălile la Deva, nu au loc decât în cârciumă.
Tinereţea şi cântecele tinereţii
„Muzica folk are succes peste tot, spune cunoscutul cantautor Mircea Vintilă. Ne bucurăm de prezenţa, în măsură de 70-80 la sută, a tinerilor, în sală. Au nevoie de muzică cu mesaj. Muzică ce se adresează minţii şi inimii. Folk-ul nu şi-a pierdut strălucirea şi nu şi-o va pierde atâta timp cât nu-şi pierde esenţa. La spectacole vin, sigur, şi tinerii de ieri, nostalgicii, cum li se spune acum. Din care generaţie facem şi noi parte. Orice om îşi iubeşte tinereţea şi i se face dor de ea. Dar pentru noi, tinereţea se confundă cu cântecele tinereţii. Cu trăirile acelea unice pe care le-au transmis, într-o perioadă, foarte aproape de realitate, muzica folk”. Mircea Vintilă spune că, deşi au compus multe piese noi, publicul cere şi acum vechile lor cântece, pe care trebuie să le cânte mereu şi mereu.
Victor Socaciu este, şi el, de aceeaşi părere. Muzica folk are succes.
„Muzica folk are un succes teribil şi acum. Dar vin în sală numai cei care iubesc acest gen. La Bucureşti, la Gala „Om bun” erau 4.000 de bilete vândute cu trei zile înainte de spectacol. Vindem, în continuare, foarte multe discuri. Chiar dacă nu suntem la fel de difuzaţi precum sunt alţii”, precizează artistul.
„Scena este sfântă”
Folk-ul nu este pentru neavizaţi. Iar locul manelelor este în cârciumă, spune Vasile Şeicaru, atunci când este provocat în cadrul unei discuţii despre spectacolele de manele care încă aduc spectatori, la Deva.
„Lucrul acesta nu se întâmplă la Cluj, sau la Iaşi. Sunt mirat că maneliştii mai pot aduce spectatori în sală. Locul manelelor este în cârciumă. Faptul că se mai aduc manelişti pe scenă este o mare greşeală. Scena este sfântă. Pe scenă un artist trebuie să se prezinte decent. Trebuie să vorbeşti o limbă română corectă, să nu pui virgulă între subiect şi predicat. Să nu spui prostii de care să-ţi fie jenă. Şi, de ce să nu merg cu ideea până la capăt, să miroase frumos în sală după un spectacol. Folk-ul este un gen de muzică cinstit. Pentru că mesajul este foarte simplu de transmis, este unul direct. Cântăreţii de folk, toţi, au avut de ales între cariera de compozitor şi interpret şi profesia lor. Fiecare a terminat câte o facultate. Noi puteam să fim profesori, ingineri sau medici. De fapt, de aici a pornit folk-ul, din mediul studenţesc. Muzica folk nu se adresează unui public, hai să-i spunem aşa, nepregătit. Noi nu cântăm texte, noi cântăm poezii. Fiecare piesă are povestea ei. Fiecare piesă s-a scris în condiţii foarte improprii. Piesa mea a fost scrisă pe drumul de la Galaţi la Constanţa, iar linia melodică am scris-o pe parcursul a 30 de kilometri. Aşa ceva nu se uită. Nu există un loc în care te închizi şi să compui. Piesele astea au fost scrise în cuşete de vagon, pe autocar, în microbus, pe holuri, înainte de spectacol. Fiecare dintre noi avem astfel de amintiri”.
Hannelore Acârnulesei
