Caraş-Severin, Romania

CARAŞ-SEVERIN – Dincolo de frumuseţile naturale ce le avem, oamenii care ne vizitează sesizează tot felul de probleme. Acelea reale pe care noi, trăind aici, parcă nu le mai vedem.

Toată vara, la fiecare sfârşit de săptămână, în orice loc frumos din judeţ mergi este plin de turişti. Rar vezi câte o maşină de Caraş-Severin, însă sunt o mulţime de maşini de Timiş, Arad, Hunedoara, Suceava, Constanţa, Bucureşti, Cluj. Oamenii, cu mic cu mare, cu maşinile personale sau cu autocare, fug de betoanele încintate ale oraşelor şi caută locurile umbroase din judeţul nostru. Am stat de vorbă cu câţiva care au vizitat Cascada Bigăr şi cu alţii care se îndreptau spre Cheile Nerei. Părerile despre frumuseţile judeţului sunt la superlativ, însă infrastructura lasă de dorit. Drumurile proaste, de care am scris aşa de mult încât le puteam repara cu ziarele dedicate gropilor din asfalt, unităţile de cazare absente în multe părţi sau existente dar ale căror condiţii lasă de dorit, serviciile superficiale, suprataxarea unor zone care nu oferă mare lucru şi altele.

„Cascada este frumoasă, dar are debit mic de apă acum. Ce nu putem înţelege este de ce trebuie plătită intrarea. Adică se face ceva de banii aceea? Am înţeles că cei de la Coca Cola au făcut amenajările, nu pădurarii. Mai sus era să călcăm pe o viperă. Dacă ne muşca, beneficiam de vreun prim ajutor? Pentru că nu vedem nimic amenajat aici. Este bine că, totuşi, este poliţia aici şi se dirijează circulaţia. Oricum, noi stăm în cort două zile, apoi plecăm spre Hunedoara“, ne-a spus Ştefan Atomiţei din Suceava.

„Am făcut un tur al judeţului dvs. Am fost la Sasca Montană, am vizitat Ochiu Bei şi împrejurimile, dar să ştiţi că în afară de frumuseţea naturală a locurilor nu există altceva care să ne mulţumească. Oraviţa ne-a plăcut mult şi am găsit şi un restaurant acolo cu o servire impecabilă. La Sasca, pensiunea în care am stat cred că nu avea suficientă apă, pentru că apa caldă nu prea venea. Mergem spre Ravensca, am înţeles că locurile sunt superbe. Apoi coborâm spre Liubcova şi, de acolo, mergem acasă în Gorj. Aveţi un judeţ frumos şi, dacă aşa avea unde să mă angajez, aş sta aici“, ne-a spus Oana Gavenschi din Gorj.

Medicul Cătălin Buceală din Cluj ne-a spus că, în fiecare an, îşi aduce familia în Caraş-Severin. „Venim mereu la Băile Herculane, apoi plecăm prin Caraş-Severin. Nu există nicio schimbare în bine faţă de anul trecut, dar mie îmi plac frumuseţile naturale pe care le aveţi aici. Chiar este un judeţ care are şanse de dezvoltare dar e nevoie şi de oameni care să profite de aceste şanse. Mi-ar place să îmi cresc copiii într-un cadru natural aşa de frumos, însă Clujul ne oferă alte oportunităţi“.

„Aproape în fiecare weekend venim la voi aici. Ne luăm bicicletele şi cutreierăm diverse trasee. Atâta frumuseţe care ne linişteşte sufletul. Mâine m-aş muta în Caraş-Severin dacă familia mea ar avea venituri mai mari sau dacă mi-aş permite să fac naveta la Timişoara. Dacă aţi fi profitat de şansele pe care le aveţi, nu aţi mai fi avut loc de timişoreni pe aici.“, ne-a spus Eugen Tudoruţ din Timişoara.

„Vin cu familia de două ori pe an, vara şi toamna, pentru că locurile sunt deosebite. Am fost la Lacul Buhui să facem o baie, dar este tare murdară apa. În plus, faptul că eşti taxat când intri în pădure nu prea este în regulă. Ok, înţeleg, în orice loc din lume intrările se taxează, dar ţi se oferă ceva. La Buhui nici apă nu ţi se oferă, decât dacă vrei să bei din lac. În toamnă, vom merge spre Muntele Mic, acolo peisajele sunt deosebite în acel anotimp. Da, ne place judeţul Caraş-Severin, însă aş sta aici doar dacă aş avea standardele de trai pe care le am în Arad“, ne-a spus Doina Barbu.

Aşadar, oricine îşi face timp să stea de vorbă cu cei care ne vizitează judeţul au ce auzi. Oamenii ne spun şi ce ne place şi ce nu. Şansele de dezvoltare şi bogăţiile pe care le avem le văd toţi. Nu ne rămâne decât să sperăm că, într-un viitor nu prea îndepărtat, vom auzi că turiştii vor spune: Caraş-Severinul? Un judeţ minunat din toate punctele de vedere…

Foto: Ioan Stoenica