Manualul de religie de clasa I conţine poveşti scurte care să le servească elevilor drept învăţătură. Într-una din aceste poveşti este prezentată păţania lui Vasilică, care, în încercarea de a strica cuibul unei rândunici, cade de pe scara pe care s-a căţărat şi sfârşeşte la spital.
Textul este însoţit de imaginile unui copil care zace inconştient, cu scara peste el. Povestea se termină aşa: „Rândunicile cântă voioase! Ele mulţumesc lui Dumnezeu că le-a apărat de Vasilică“. Iată, deci, cum prezintă „Abecedarul Micuţului Creştin“ morala creştină.
În unele manuale se exagerează. Altele cuprind lucruri care nu reprezintă noţiuni elementare. Dar Patriarhia Română şi Episcopia intenţionează să schimbe manualele şi să pună mai mult accent pe latura etică, spune preot prof. Nicolae Chiosa, care susţine că ceea ce contează mai mult decât manualul este relaţia profesor-elev: „Eu am încercat să fiu mai întâi prietenul elevilor, apoi profesorul lor“. „Nu manualul este important, ci discuţiile libere. Religia nu se poate învăţa dintr-o carte“, e de părere eleva Iulia Gulea.
Oana Copocean