Peste 67 de hectare de arbori şi plante rare sunt îngrijite de un om şi jumătate.
Maldăre de crengi ce zac acolo de cine ştie când. Pârâiaşul, ce până acum a fost curat, plin de sticle de plastic, cârpe, mizerie. Vechea grădină zoologică, în paragină. Şi asta pentru că de curăţenia din parc se ocupă două persoane.
Atât a considerat Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS) Bucureşti că este suficient pentru a curăţa şi întreţine Parcul. Un angajat cu normă întreagă şi un pensionar cu jumătate de normă. Iar dacă până acum un an şi ceva, când a început procesul pentru retrocedarea parcului la proprietarul de drept, ICAS mai dădea ceva bani, acum s-au sistat fondurile în totalitate. Cercetătorii care lucrează aici sunt cu mâinile legate. Unii au încercat chiar să facă curăţenie de unii singuri. Au făcut proiecte peste proiecte. Totul în zadar.
Am trăit cu iluzia că am să pot face ceva pentru Parcul de la Simeria, dar se vede că nu este aşa spune Radu Cordoş, inginer peisagist.” Nu, pentru că nu se pune prea mare valoare pe un parc dendrologic. Dacă ar fost altceva, poate, dar aşa, prea puţin interesează pe unii şi pe alţii despre situaţia parcului. Dar, dacă nu produce, cum spun unii, nu mai are rost să ne luptăm pentru el. Nici un muzeu nu produce. Atunci, hai să-l dărâmăm şi facem o parcare privată, ca să producă bani… Aste e… Părere personală”, afirmă Cordoş.
De ce se mai luptă, în acest caz, ICAS-ul cu proprietarul de drept al parcului, rămâne o întrebare fără răspuns. Probabil, vorba interlocutorului nostru, vrea să taie zecile de arbori rari, sutele de magnolii aduşi aici, de zeci de ani, de nobilul căruia i-a aparţinut domeniul, şi să facă o parcare de 67 de hectare.
H.A
