În momentul de faţă „important este că în municipiul Caransebeş, Cinematograful Tineretului, a revenit în patrimoniul comunităţii locale şi se va dezvolta atât ca şi cinematograf cât şi ca ateneu cultural“, a declarat Ada Chisăliţă, directorul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Caraş-Severin (DCPC CS).
Lăsând la o parte acest lucru pozitiv, nu trebuie să uităm şi de cinematografele care au fost privatizate şi totodată uitate, sau de cel care a existat şi din care nu a mai rămas decât ruine. Este vorba de Cinematograful Muncitoresc.
În Reşiţa din cele trei cinematografe, funcţional dar la scară redusă, nu mai e decât „Dacia“ din cartierul Lunca Bârzavei.
Directorul DCPC CS a mai precizat că este foarte important să avem cinematografe de mici dimensiuni cu proiecţii simultane pentru ca fiecare să vadă ce doreşte. Acest lucru l-a numit pe scurt dna Chisăliţă, „remobilizarea artei mobile“.
Era de aşteptat ca cinefilii oraşelor văduvite să reacţioneze, dacă nu din dorinţa neostoită de a vedea filmele pe marele ecran, măcar din nostalgia socializării de până acum câţiva ani. Tineretul îşi descarcă filmele pe computer înainte ca ele să apară pe ecranele de la noi.
De la întrebarea “Ai citit cartea?“ cu răspunsul mai nou „Aştept să apară filmul“, generaţia internetului de la noi nu mai doreşte să vadă filmul şi pe uriaşul ecran de pânză.
Între două jocuri pe computer sau cu o pauză pe chat, e bun şi un film, dar tot pe computer.
Şi cum pensionarii preferă televizorul din motive financiare, cine mai rămâne să meargă la un cinematograf, chiar şi la „Dacia“ în Reşiţa?
Sorina Căprariu