Ana s-a născut într-o casă micuţă şi sărăcăcioasă, dar plină de copiii, la Naidăş. Deşi erau mulţi fraţi, au primit cu toţii o educaţie exemplară. Vecinii spun despre ei că „sunt oameni cumsecade, cinstiţi din moş strămoşi, nimeni din neamul lor n-a făcut vreun rău în sat”.
Ana a dorit să scape de sărăcie, aşa că s-a angajat la Moldova Nouă. Aici şi-a întemeiat un cămin, s-a căsătorit şi a născut o fetiţă. Din păcate, nici aici, mai ales după închiderea minei, situaţia financiară a locuitorilor nu era deloc una roz.
Şi pentru că plecase din sărăcie şi ştia prin ce a trecut ea ca şi copil, nu şi a dorit ca şi fetiţa ei să sufere. Şi-a aranjat casa, a făcut fetiţei condiţii decente de trai. Din păcate, colapsul minei a însemnat şi colapsul financiar.
Ana plecat în Italia împreună cu sora sa, Viorica, „a găsit o bătrână pe care să o îngrijească, şi era extrem de bucuroasă că îşi poate ajuta familia, că are bani pentru a-şi creşte fata”, povesteşte Viorica. „Din păcate, într-o zi i s-a făcut rău, am dus-o de urgenţă la spital, dar a fost prea târziu. Nici nu ştiu ce sa îi spun fetei ei…fetiţa ne întreabă în fiecare zi; „unde-i mama mea, când o voi vedea pe mama?“
Ana Lupşan a murit într-un spital din Italia pe 13 septembrie 2007. Cu doar şase zile înainte să împlinească 25 de ani… „Noi ne-am rugat de ei, dar spun că fără 4.000 de euro nu ne-o pot da, iar noi n-avem banii ăştia. Nu vrem să o lăsăm acolo într-un frigider, vrem s-o aducem acasă, să putem să mergem cu o floare la ea la cruce…” spune Viorica.
Până acum, familia Anei Lupşan nu a reuşit să adune suma necesară pentru a aduce cadavrul la Naidăş. Tatăl Anei, spune că nu au cum să facă rost de bani. „Aşa săraci cum suntem i-am facut groapă şi i-am pus pomană” se jeluieşte bătrânul albit de griji.
Mama Anei nu-şi poate reveni din şoc, plânge şi ziua şi noaptea, „o tot strig, dar degeaba, că tot nu m-aude. Mai bine de-aş fi murit eu, dar să fi trăit ea, să-i aibă fata mamă” se jeluieşte bătrâna. De noi se apropie şi o bătrână: „părinţii s-au bucurat când au auizit că e bine şi câştigă bine, dar acum au rămas ca trăsniţi…”.
Primarul spune că într-adevăr familia are nevoie de ajutor, Primăria le-a aprobat acordarea ajutorului social, dar mai mult nu poate. „Este exclus să-i ajutăm cu cei 4.000 de euro, nu avem nici noi de unde” spune primarul comunei, Andrei Cârjan.
Aşa că, Ana Lupşan aşteaptă şi acum într-un frigider dintr-o morgă în Italia. Problema se agravează pe zi ce trece, pentru că italienii nu pot ţine corpul la infinit. O vor îngropa sau incinera, iar Cosmina – fiica ei, se va ruga şi închina la o fotografie sau la crucea unui mormânt în care nu se află nimeni.