Când vorbim de „potenţial turistic“, prima oară ne gândim la ce avem de oferit turiştilor interesaţi de oraşul unde a fost fabricată prima locomotivă, unul dintre oraşele cu cea mai mare tradiţie industrială din ţară.
Sau de către un judeţ cu peisaje şi staţiuni turistice superbe. Pe scurt, „avem cu ce“.
Întrebarea e „avem cu cine?“
Întrebare de baraj pentru unii, ţinând cont că ne dăm seama cum nu valorificăm ceea ce avem. Frumoasele dealuri de la intrarea în oraş sunt pline de gunoaie, stema stă să cadă iar peisajul oferit de zona kilometrului opt nu mai atrage pe nimeni.
Am dorit să vedem dacă situaţia este chiar aşa de gravă. Ne-am pus pentru câteva momente în pielea unor turişti pentru a vedea ce impresie ne-am face despre acel oraş care „pătează“ harta României şi poartă numele de Reşiţa.
Impresie? Ce părere am avea oare de acei oameni care îşi pun una din stemele oraşului în boscheţi iar pe cealaltă au lăsat-o panou de pictură pentru manifestări de „dragoste”?
Întrebări şi răspunsuri
Vinovate pentru toate aceste catastrofe nu sunt numai autorităţile. Degeaba se face curăţenie (atunci când se face) în afara municipiului dacă oamenii care fac o escapadă la iarbă verde trebuie să îşi lase amprenta într-un stil caracteristic românesc.
Îşi pictează în culori mai puţin interesante pentru ochiul uman iubirea pe stemă iar fanii partidelor politice lipesc afişe electorale pe te miri unde.
Nu am fost surprinşi să vedem că situaţia este analizată şi de mai marii oraşului. Administratorul public al municipiului, Gabriel Ionescu, era şi el, la fel ca noi, la mare înălţime, acolo unde „problemele îţi sar în ochi“.
Am luat legătura cu el pentru a-l întreba câte puţin din fiecare. Conform declaraţiilor acestuia, „Cea mai mare stemă a municipiului nu a mai fost renovată de mulţi ani şi nu va fi refăcută prea curând întrucât limitele Reşiţei se vor extinde şi aceasta va fi mutată.
Toate aceste lucruri se vor realiza atunci când va fi făcut planul de urbanism a municipiului“. Aşa că, pînă atunci, răbdare…
Alexandra Mănescu