REŞIŢA – Potrivit viceprimarului, dacă până acum investitorii ne-au ocolit, lucrurile s-ar putea schimba.
Chiar şi la aproape trei decenii de la Revoluţie, capitala Banatului de Munte rămâne un oraş lipsit de investiţii, iar obiectivele care i-au adus cândva faima au băgat-o acum în ruine. Apelativele de genul „comuna cu blocuri şi tramvaie“ nu sunt străine nimănui. Şi, totuşi, Reşiţa ar putea spera să fie ceva dincolo de istorie. „Eu v-am mai spus: eu ţin la acest oraş! Mie-mi place, aici am crescut, aici m-am format, am lipsit cât am fost în armată şi la facultate. Şi când îi aud pe unii vorbind, aşa, de Reşiţa, că e nu ştiu ce, mă apucă damblaua. Ei n-au ce căuta în Reşiţa“, spune Ioan Crina, viceprimarul cu atribuţii de primar al Reşiţei.
Potrivit edilului, există o explicaţie şi pentru lipsa investiţiilor: „Ştiţi cum este cu investitorii? Vin după profit! Să vedeţi cum va fi în următorii ani, când vom avea autostrada la 50 de kilometri, comparativ cu ce a însemnat să ajungem în trei ore la Nădlac. Veţi vedea că lucrurile se vor aşeza, toată lumea vine după profit! Sigur vor veni, nu există să nu vină. Dacă vine de afară şi vrea să investească şi găseşte loc la Timişoara, nu vine la Reşiţa nici să-l tăi! Numai dacă, după toate cheltuielile, îi rezultă ceva extraordinar de bun“.
În viziunea lui Crina, pentru cele două uzine reşiţene de tradiţie, n-au existat viziuni, iar acestea au dus lipsă de un bun management. „În ultima perioadă chiar m-am şi uitat aşa la populaţie, la nişte date statistice, noi am fost un oraş industrial cu două uzine mari: 14.000 avea ICMR-ul, 11.000 şi ceva avea CSR-ul, spune viceprimarul. Toate astea s-au restrâns. Ţin minte în 1994, pe vremea lui Văcăroiu, când au ieşit ICMR-iştii în stradă, m-am speriat când am văzut – eu fiind ICMR-ist – ce cereau liderii sindicali: salopete, mături… Să fim serioşi! Cine vine la o uzină de 14.000 de oameni, cu ei în stradă, să investească? Haideţi să discutăm serios! Am peste 10.000 de oameni ieşiţi în stradă şi eu vin mâine să bag un miliard de euro. Plus altă discuţie care a fost, şi asta trebuie s-o recunoaştem, toţi cei care au condus acest judeţ şi acest municipiu. Şi-au închipuit că dacă ţin aceşti mastodonţi, un rezervor inepuizabil de voturi, şi-l ţin pe baze nelegale, vor avea în viitor de câştigat. Nu-i aşa! E o prostie, o problemă de viziune. Sunt oameni care n-au avut nici cea mai mică viziune de dezvoltare a unui oraş, a unei zone până la urmă. Asta e, spunem lucrurilor pe nume! Uitaţi-vă şi acum, gunoaiele pe butuci, AquaCaraş-ul cum e… Să fim serioşi! N-au avut viziune de dezvoltare, aşa este! Aţi văzut vreun plan, vreo gândire? Stăm cu muntele sus. S-a făcut drumul? Mergeţi în Moldova să vedeţi drumuri! Noi am avut o viziune să ţinem UCMR-ul până acum, la cât de mulţi muncitori putem, care la un moment dat lucrau pentru un singur client, la preţurile la care voiau ei. Lucrau pentru Hidroelectrica la preţurile pe care le voiau. Ce sistem concurenţial, pentru ce era pregătit? Nu erau viabili la ce preţ voiau ei. Ei şi-au reglementat preţurile după ce-au consumat, după cheltuieli. Deci faţă de Hidroelectrica erau buni, pentru că le dădeau produse şi luau curent, dar faţă de restul pieţei erau pe dinafară, nu puteau intra cu regiile pe care le aveau ei. Acum se chinuie toată conducerea să mişte, să refacă, să optimizeze, să intre pe licitaţii, au şi câştigat. Dacă făceau chestia asta de 15 ani, nu erau altfel acum?“