REȘIȚA – La ora actuală mai sunt în viaţă în Banatul Montan 57 de foşti deportaţi, din care 28 reşiţeni.
În aceste zile, comunităţile germane din judeţele Timiş, Hunedoara şi Caraş-Severin îşi vor aduce aminte, prin intermediul unor manifestări comemorative pe plan interjudeţean care se vor desfăşura la Reşiţa, de începuturile deportării germanilor în fosta URSS. Evenimentul a debutat marți, 19 ianuarie 2016, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din municipiu cu o după-amiază muzicală dedicată împlinirii a 71 de ani de la începerea deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică şi a 66 de ani de la întoarcerea ultimilor deportaţi acasă. Miercuri, 20 ianuarie 2016, ora 16,00, în aceeaşi locaţie vor fi prezentate cărţile „Russlanddeportation. 70 Jahre seit deren Beginn“, editor: Erwin Josef Țigla, apărută în Editura „Banatul Montan“ Reșița, 2015 (cea de a 67-a apariție editorială a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița) și „Lager Lyrik. Gedichte, Fotografien, Zeichnungen, Lieder, Verse, Reime, Sprüche“, editori: Günter Czernetzky, Renate Weber-Schlenther, Luzian Geier, Hans Werner Schuster și Erwin Josef Țigla, apărută în Editura „Schiller“ Sibiu, 2015. În 21 ianuarie 2016, ora 12, la Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii” are loc un recviem pentru victimele deportării, iar de la ora 13,15,la Monumentul Deportaţilor (parcul „Cărăşana”) din Reşiţa vor fi depuse coroane de flori. Până în 24 ianuarie vor avea loc în mai multe biserici romano-catolice din Banatul Montan rugăciuni pentru sufletele victimelor deportării, dar și pentru pace, pentru ca în viitor să nu se mai repete ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 71 de ani. Astfel de rugăciuni se vor organiza în localitățile Anina, Bocșa, Oțelu Roșu și Steierdorf.
În urmă cu 71 de ani, bărbaţi între 17 şi 45 de ani şi femei între 18 şi 30 de ani, apţi şi apte de muncă, de pe întreg teritoriul României, din Transilvania, Banat, Satu Mare, Crişana, Bucovina, Bucureşti şi Dobrogea, au fost luaţi din sânul familiei şi transportaţi, în vagoane pentru transportul animalelor, până departe, în teritoriul actualei Ucraine (zona Doneţk) şi al Rusiei (Munţii Ural). Nu puţini au fost aceia care şi-au pierdut viaţa acolo din cauza condiţiilor vitrege de muncă şi viaţă. Ultimii deportaţi s-au reîntors acasă abia la sfârșit de decembrie 1949, după cinci ani de muncă depusă pentru „reconstrucţia” statului sovietic. Din cei aproximativ 75.000 de deportaţi din România se estimează că un număr de 10.000 şi-au pierdut viaţa acolo. Din judeţul Caraş-Severin au fost deportaţi aproximativ 9.000 – 10.000 de etnici germani.