REŞIŢA – Mândri, gospodari, pentru unii zgârciți, pentru alții doar… chibzuiți, bănățenii nu stau rău nici la capitolul inteligență.
Ne referim mai ales la bănățenii din perioada interbelică, declarați de o cercetare antropologică făcută de Constantin Rădulescu-Motru şi L-M. Nestor, două mari personalități academice, drept cei mai inteligenți dintre românii din acea vreme.
Potrivit studiului „Cercetări experimentale asupra inteligenței la români”, realizat în urmă cu mai bine de 70 de ani, bănățenii de atunci stăteau foarte bine la calitatea inteligenței și rapiditatea în gândire, două atuuri pentru cunoscuta sintagmă a mândriei regionale „Banatu-i fruncea”. Mai exact, ierarhizarea arată că Banatul conducea atât în ce privește inteligența (56,32 %) cât și gândirea foarte rapidă (61,70 %).
Cercetările și mai amănunțite ale celor doi academicieni, pe județe, au scos la iveală faptul că locuitorii Carașului de atunci erau primii atât în topul inteligenței cât și în cel al elitelor, urmați îndeaproape de cei din Brașov și Timiș-Torontal. De altfel, provincia cu cel mai mare procent de „elite” era Banatul, urmată de Bucovina care împreună, apreciau autorii studiului, ar constitui „Rezervoriile de superiori”. Pe măsură ce datele au fost grupate și mai riguros, studiul a relevat faptul că bănățencele de la oraș erau cele mai rapide în gândire dintre femei, în timp ce ardelencele din mediul urban erau cele mai inteligente.
La bărbați, bucovinenii de la oraș erau cei mai inteligenți, în timp ce țăranii din Banat își puneau mintea la treabă și cu folos cel mai repede. Dacă așa mai stau lucrurile și acum, nu știm, pentru că un studiu precum cel din anii 1940 nu a mai fost realizat. A apărut, în schimb, în urmă cu cinci ani, o altă cercetare comparată între români și celelalte nații ale Europei, ale cărei rezultate însă nu ne prea avantajează.
FOTO: roportal.ro