BOCŞA – Evenimentul va fi găzduit sâmbătă, 30 mai, de la ora 10.00, de Liceul Tehnologic Constantin Lucaci din Bocşa.
Sâmbătă, 30 mai, de la ora 10.00, Liceul Tehnologic Constantin Lucaci din Bocşa va găzdui întâlnirea de 50 de ani a absolvenţilor celor opt clase care şi-au finalizat, în 1965, cei trei ani de şcoală profesională.
Doi reprezentanţi ai generaţiei ne-au povestit cât de greu au reuşit să dea de urma celor 232 de absolvenţi, dintre care 62 s-au stins din viaţă, iar despre alţi doi, trei nu se mai ştie nimic, unul fiind dat dispărut dinainte de Revoluţie. Alţii au ajuns în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării şi chiar în străinătate.
După toate eforturile, aproximativ 70 de persoane se vor întâlni, sâmbătă, sub cupola vechii Şcoli Profesionale de pe lângă UCMMA (Uzina de Construcţii Metalice şi Maşini Agricole) Bocşa, aşa cum era numită pe atunci instituţia de învăţământ. Vor fi prezenţi şi o parte dintre dascăli, majoritatea cu vârste în jur de 80-85 de ani, unii din Bocşa, dar alţii stabiliţi acum prin Timişoara, Drobeta Turnu Severin, Piteşti sau Bucureşti.
Cele opt clase ale şcolii profesionale pregăteau tinerii în meserii: două clase de lăcătuşi construcţii metalice, două de sudori, una de strungari, una de frezori, una de electricieni şi una de lăcătuşi-mecanici. Fiecare dintre ele aveau în jur de 30 de elevi, dintre care puţini s-au pierdut pe parcurs, cel mult unu, doi pe clasă.
Oamenii spun că e vorba despre o generaţie de oameni sârguincioşi, muncitori, care au reuşit să aducă o reputaţie şcolii profesionale bocşene, oraş care odinioară era unul dintre cele mai importante centre în domeniul construcţiilor metalice din ţară. Foştii absolvenţi ne vorbesc acum despre o vreme uitată, a celor care, pentru a învăţa o meserie la o şcoală profesională, susţineau examene de admitere şi se loveau de foarte mulţi concurenţi. Doar pentru strungari, spre exemplu, în 1962, erau şapte pe un loc. După întâlnirea din şcoală, foştii absolvenţi vor socializa, vor rememora trăsnăile vieţii de elev şi vor împărtăşi amintiri adunate în jumătatea de veac în care nu s-au mai văzut.