REŞIŢA – Început de primăvară. Toţi avem aşteptări, dorinţe, vise. Jurnal de Caraş-Severin continuă şi în luna martie a acestui an proiectul, de altfel foarte apreciat de cititori, prin care prezentăm doamne din diverse domenii de activitate, femei care au un cuvânt de spus în societatea cărăşeană.
Anul acesta, prin interviurile realizate, încercăm să aflăm de la interlocutoarele noastre nu doar lucruri profesionale ci şi gânduri de suflet, lecţii de viaţă. Cât de simplu le este să împletească viaţa personală cu cea profesională? Ce bucurii au? Care sunt cele mai importante fiinţe? Cum trec peste supărări? Ce ar schimba la cei din jur? Din ce adună puterea de a continua? Sunt doar câteva dintre întrebările la care veţi găsi cele mai sincere şi frumoase răspunsuri. În ediţia de azi, vă împărtăşim câteva dintre gândurile Cameliei Şuşco, şefa Serviciului Comunicare, Relaţii Publice şi Control Managerial din cadrul Consiliului Judeţean Caraş-Severin.
Lăsând deoparte sobrietatea cu care îşi face meseria, Camelia Şuşco ne-a vorbit despre fericire, iubire, încredere şi lucruri pe care le preţuieşte
JCS: De ani de zile reprezinţi Consiliul Judeţean în relaţia cu presa şi colaboratorii şi nu îmi amintesc să fi dat greş în ceea ce priveşte promovarea imaginii instituţiei. A fost greu, a fost uşor?
Camelia Şuşco: S-au împlinit deja 10 ani și uneori nici mie nu-mi vine să cred. La început a fost mai greu pentru că veneam direct de pe băncile facultății, într-o echipă deja închegată unde încercam să-mi găsesc un loc. Să gestionezi relația cu presa pentru, până la urmă, cea mai importantă instituție publică din județ, poate fi uneori copleșitor. Am învățat din greșeli, am fost mai atentă și am știut să ascult. Cu sinceritate pot spune că mediul în care lucrez m-a modelat și este o lume aparte.
JCS: Aş spune că trăim într-o lume a orgoliilor personale. Ce ai schimba în mentalitatea celor din jur? Mă refer la actorii realităţii zilnice, dar şi la apropiaţi.
C.Ş.: „Grija“ constantă pentru celălalt. Ar trebui să nu mai judecăm cu așa o ușurință alegerile celor din jur, indiferent că este vorba prieteni sau colaboratori.
JCS.: Cum priveşti ideea de „model în viaţă“? Tu ai vreun model în viaţă?
C.Ş.: Nu identific neapărat o persoană ca „model în viaţă“, este mai degrabă o sumă de atribute pe care consider că ar trebui să le aibă un om de calitate. Dacă ar fi să nominalizez o persoană, cel mai aproape de acest model este fratele meu.
JCS: Bani ai, profesional eşti acolo unde ţi-ai dorit, independentă şi puternică eşti. Ce rol dai bărbatului din viaţa ta?
C.Ş.: Am dobândit în timp o independență pe care o prețuiesc iar în relația de cuplu suntem pe poziție de egalitate. Ne respectăm reciproc, punem preț pe împlinirea profesională, dar nu este pe primul loc. Personal, mi-am schimbat prioritățile și a fost nevoie de timp pentru asta.
JCS: Cum vezi iubirea şi fericirea?
C.Ş.: O văd în gesturi și în lucrurile mărunte. Un om fericit este un om frumos, trebuie doar să vedem acest lucru.
JCS: Eşti prea tânără să te întreb de regrete, e timp şi pentru ele. Dar dezamăgiri ai avut ca orice om. Cum le-ai făcut faţă?
C.Ş.: Nu le-aș spune dezamăgiri, ci mai degrabă supărări sau încercări pentru care nu ești niciodată îndeajuns de pregătit. Am învățat câte ceva din fiecare dintre acestea și le-am depășit având familia și prietenii aproape; sunt puțini, dar de nădejde.
JCS: Ce îţi dă tăria de a continua, a crede, a spera?
C.Ş.: Prețuiesc viața cu tot ceea ce ne oferă ea și nu mi-am pierdut încrederea în oameni. Uneori facem alegeri care ne îndepărtează unii de ceilalți, dar de cele mai multe ori ne regăsim chiar și peste ani. Prietenia este un dar prețios.
JCS: Povesteşte-ne o amintire deosebită şi împărtăşeşte-ne un vis din viitorul tău.
C.Ş.: O amintire dragă mie este relativ recentă, de anul trecut, când mi-am revăzut colegii de facultate la întâlnirea de 10 ani. Cu o mare parte dintre ei am ținut legătura, dar a fost chiar emoționant să ne reîntâlnim și să petrecem o frumoasă după-amiază împreună povestind despre evoluția noastră în decurs de un deceniu. Un vis din viitorul meu? Acela de a avea o familie a mea, este singurul lucru care mai lipsește.
JCS: Un mesaj pentru cititoarele Jurnal de Caraş-Severin.
C.Ş.: Să nu uite să mulțumească pentru ceea ce au. Eu am învățat să o fac.