REŞIŢA – Preţul unei partide de vânătoare pentru trofee importante nu îi mai atrage pe străini în judeţ.
În condiţiile în care exemplarele ce se găsesc în fondurile cinegetice cărăşene au o valoare mare instrinsecă, preţul pentru recoltarea acestora depăşeşte buzunarele amatorilor. O tradiţie s-a în ceea ce priveşte vânătorii de altă naţionalitate care vin în județ pentru a lua la ţintă prepeliţele şi becaţinele din partea de sud.
„Asta se întâmplă în zonele de câmpie şi am avut recent câțiva vânători din Vestul Europei. Nu sunt eu de vină sau asociaţia pentru faptul că nu vin mai mulţi, aşa cum se întâmpla mai demult. Ne-am aliniat cu preţurile la cele europene şi nu-i mai tentează. Imediat după 1990, România era un rai pentru vânătorii străini. Italienii vin şi acum, dornici să tragă în păsăret. Am avut zona Dunării care aducea profituri importante, dar e zonă de frontieră şi sunt arii protejate, iar riscul e din ce în ce mai mare. Sunt crescătorii de vânat care oferă, într-un timp scurt şi comod, plăcerea vânătorii rapide“, ne-a declarat Mircea Ciobanu, directorul Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Caraş-Severin.
Membrii de şcoală veche consideră că sunt nou-veniţi care agreează un nou timp de vânătoare – din maşină sau de pe un scaun cu cafeaua la îndemână şi să şi filmeze aventura. „Se creează o lehamite după ce paznicii de vânătoare aleargă în teren să caute şi să depisteze animalul, să-i găsească tabieturile, orele la care se deplasează în anumite zone, să-l evalueze. Se adaugă eforturile de a-l duce pe «domnul vânător» în zona preferată şi, când i se pune totul dinainte, acesta să exclame «Oooo! Păi, n-am banii ăştia, e trofeul prea mare» sau asemenea lucruri. Banii acestora nu sunt de lepădat, dar mai bine te limitezi la ce ai“, a mai adăugat Ciobanu.