REŞIŢA – Numărul focarelor cărăşene a bolii limbii albastre este în continuă creştere. Raportarea, o problemă de timp.
De la preluarea probelor de la animalele infestate şi până la declararea zonei ca focar trece timpul necesar efectuării analizelor de laborator şi postării rezultatului pe site-ul aferent. Acesta este motivul invocat de către directorul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, Florin Rădulescu, în cadrul şedinţei Comisiei de Dialog Social de miercuri.
„Nu încercăm să ascundem nimic şi putem fi contactaţi oricând pentru informații, atât de către crescătorii de animale, cât şi de cei interesaţi de acest subiect. Problema este deficitul de personal, pentru că avem oameni plecaţi la cursuri de perfecţionare“, a precizat şeful DSVSA Caraş-Severin. Membrii comisiei au considerat că, din data de 18 septembrie, de când au fost semnalate focarele de la Forotic şi Cârnecea, lucrurile ar fi trebuit să dea de bănuit şi că suspiciunea unei epidemii ar putea fi întemeiată. Reprezentantul DSVSA a confirmat că, de la data respectivă, au mai fost confirmate 12 focare şi că ieri ar mai fi putut apărea încă zece.
Prezent la şedinţă, dr. Dumitru Secăşan, managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa, a confirmat şi faptul că boala limbii albastre nu este periculoasă pentru om, fiind o „arboviroză ce nu se transmite prin consumul cărnii sau al laptelui“. Din nefericire, specialiştii susţin că boala nu are leac, iar animalele, tratate sau moarte, rămân purtătoare de virus.
Or, legat de acest lucru, primarul Mihai Stepanescu a amintit că şi pe raza municipiului Reşiţa se află crescători de oi şi, zilele trecute, au fost abandonate pe spaţiul public, în zona cartierului Muncitoresc, două leşuri de ovine fără capete. Şi cum crotaliile care pot scoate la iveală informații legate de proprietarul acestora sunt implantate în ureche, vinovatul nu a putut fi găsit. Mai mult, legea nu obligă analizarea leşurilor pentru a dovedi vreo infestare dacă nu se cunoaşte proprietarul. Discuţiile privind acest subiect s-au prelungit destul de mult în cadrul şedinţei şi, de multe ori, s-a divagat, drept pentru care, de câteva ori, s-a pronunţat celebrul îndemn „să revenim la oile noastre“.
Reprezentanţii sindicatelor au insistat că este nevoie ca proprietarii ovinelor moarte din cauza acestei boli să primească despăgubiri şi că populaţia trebuie să conştientizeze problema pentru ca efectele virusului să fie limitate.