REŞIŢA – Ce se petrece în mintea unui om care ucide cu sânge rece o altă fiinţă umană? Anders Breivik i-a omorât pe cei pe care-i considera „trădători“ ai cauzei sale. Eric Harris, Dylan Klebold, Seung-Hui Cho (autorii masacrelor de la Liceul Columbine şi Universitatea Virginia Tech) se răzbunau împotriva unor colegi de şcoală. Fiecare dintre ei, avea, în felul său dezaxat, un motiv. Dar ce a simţit Adam Lanza vineri, când a ucis 27 de persoane?
Când a privit în ochii unor copii de 6 ani, care nici nu înţelegeau ce se întâmplă, şi a apăsat senin pe trăgaci? Şi nu un singur copil, ci 20. Sau, mai bine zis, a simţit ceva? A fost determinat de jocurile pe calculator, filme, muzică rock sau ştiri, aşa cum pretind ipocriţii care la rândul lor savurează violenţa? Era supărat pe societatea nedreaptă, pe omenire, pe lipsa de dragoste şi apreciere, pe golul din viaţa sa, aşa cum ar vrea toţi tâmpiţii care se vor strădui să vadă în el doar o altă victimă a… ceva? Sau a avut o zi proastă, s-a trezit de dimineaţă cu faţa la cearceaf şi l-a apucat amocul? 28 de morţi – 27 de victime şi un criminal. Cifre seci, întrebări delicate.
Poate ar trebui puse celor din NRA (asociaţia americană care apără dreptul de a purta armă), celor 4,3 milioane de membri pe care nici un politician nu îndrăzneşte să-i supere printr-un control strict al armelor. Chiar şi în România avem astfel de oameni (din fericire, puţini la număr) care ar vrea şi ei al doilea Amendament al Constituţiei SUA, indivizi care văd într-o armă garanţia libertăţii lor. Pe mine mă îngrozesc măcelurile din pădurile noastre făcute de cei care au arme de vânătoare.
V-aţi simţi mult mai în siguranţă dacă orice nebun ar putea face rost de un pistol, pe principiul că şi voi aţi avea unul, nu? Poate v-aţi trimite şi copilul la şcoală cu un revolver lângă pachetul de mâncare şi aţi sta cu sufletul împăcat ştiindu-l „apărat“. Da, e adevărat că oamenii nu sunt ucişi de arme ci de oameni, însă armele ajută. Şi încă prea mult. Iar o societate în care orice imbecil supărat pe viaţă poate face rost de un pistol cu care să tragă în tot ce mişcă nu este nici sigură, nici liberă. Este una a spaimei.
Nina Curiţa