REŞIŢA – Au fost sesizate cazuri de tinere cu HIV care practică prostituţia, transmiţând cu bună ştiinţă această cruntă maladie.Un semnal de alarmă în legătură cu o problemă de sănătate publică privind creşterea numărului de persoane afectate de HIV/SIDA a fost tras zilele acestea de către Petrică Agape, preşedintele Asociaţiei Familiilor Anti-HIV „Inocenţă şi Speranţă“ din Reşiţa.
Acesta a explicat că numărul cazurilor confirmate de HIV/SIDA a depăşit 300, ceea ce reprezintă cu 20% mai mult decât anul precedent. Potrivit preşedintelui asociaţiei, problema constă în faptul că, în judeţul nostru, tinerii afectaţi au ajuns la vârste de 23-25 de ani, ceea ce înseamnă deja că şi-au început demult viaţa sexuală, cu toate riscurile care decurg de aici. Mai mult, Agape a vorbit despre cazuri de persoane cu HIV/SIDA care practică prostituţia, transmiţând conştient această cumplită maladie şi condamnând practic la moarte pe cei în cauză.
„La Bacău, într-un astfel de caz, s-a făcut ceva, iar persoana a fost condamnată. La noi, dacă am reclamat, chiar şi la Poliţie, li se arată sesizarea şi li se spune «Ia uite ce face Agape!»“, se plânge şeful de la „Inocenţă şi Speranţă“. Până la urmă, este vorba despre acuzaţii grave, implicând sănătatea publică, şi ar trebui tratată ca atare. În trecut, Petrică Agape ne-a prezentat cazurile câtorva tinere, din diferite localităţi ale judeţului, care se prostituau la ieşirile din cele două municipii ale judeţului.
Cazurile însă n-au fost confirmate oficial de instituţiile sistemului judiciar şi niciuna dintre persoanele vizate nu a fost condamnată. Cei de la asociaţie s-au mai plâns şi de faptul că zilele acestea le-a fost spart din nou sediul, pentru a patra oară!
Au vorbit, de asemenea, şi de o scădere a mortalităţii. Dar, deşi tratamentul a evoluat foarte mult în ultima vreme, contribuind cu mult la îmbunătăţirea stării celor afectaţi, „mulţi mor din vina lor, pentru că nu vor să ia tratamentul, spune Agape. Am avut cazuri de tineri de 23, de 25 de ani care ne-au murit pentru că au renunţat la tratament. M-a sunat cineva odată şi mi-a spus: «Du-te să vezi că în cutare loc, cineva şi-a aruncat medicamentele pentru HIV la gunoi»“.
Nu trebuie omis nici faptul că, lunar, tratamentul costă 14.000-15.000 de lei lunar, pe care nu oricine şi l-ar permite. Însă din fericire anul acesta nu au existat cazuri de întârzieri sau întreruperi în administrarea acestuia, faţă de alţi ani. Există însă persoane care, pentru a-şi păstra anonimatul, îşi fac analizele şi merg la controale la medic în alte judeţe. În acest fel, ei nu figurează în evidenţele de la nivel de judeţ ca fiind cu HIV/SIDA şi nici măcar medicul de familie nu le cunoaşte situaţia. Aceştia, însă, nu beneficiază de gratuitate sau de susţinere din partea statului…
Antoniu Mocanu