Nu-i uită însă pe cei care nu s-au mai întors din calvarul îndurat în fosta URSS. An de an, membrii comunităţilor germane din Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş se reculeg la monumentul ridicat în Parcul „Cărăşana“ în cinstea camarazilor căzuţi printre străini.
Amintire neştearsă
Aşa s-a întâmplat şi joi, 17 ianuarie. Cei 63 de ani scurşi de la începutul deportării au fost comemoraţi de câteva zeci de supravieţuitori şi urmaşi ai acestora. După întâlnirea de la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“, la Biserica „Maria Zăpezii“, victimelor deportării le-a fost închinat un recviem. Apoi, ca în fiecare an, rugăciunile s-au ridicat spre divinitate la monumentul la picioarele căruia au fost depuse coroane de flori.
Oameni şi destine
Carol Berezniak avea 19 ani atunci când lua drumul spre Berezovsk. „Aproape cinci ani am lucrat în uzină. Produceam şi reparam utilaje pentru mină“, îşi aminteşte bătrânul de 82 de ani. Cinci din viaţă a pierdut şi dna Maria Szivacsec: „Aveam 17 ani când ne-au luat de acasă. În Siberia munceam opt ore şi mâncam supă de varză şi o lingură de arpacaş“.
Ionel Ivaşcu