REŞIŢA – Tânărul sportiv reşiţean, stabilit temporar în Germania, speră să revină la Muncitorul Reşiţa. Cam scurt concediul, de care ai profitat să-l petreci la Reşiţa.
Tiberiu Mănescu Jr.: Într-adevăr, am revenit acasă pentru un timp limitat. Din păcate. Mi-aş fi dorit să stau mai mult, dar în viaţă nu facem întotdeauna ceea ce ne place. Uneori trebuie să acceptăm ce este necesar.
S-a mai schimbat ceva, de anul trecut, în activitatea ta profesională, şi pe plan sportiv?
T.M.: Puţin. În primul rând vreau să vă spun că lucrez, în continuare, ca inginer tehnolog la o firmă germană. Locuiesc în Saarbrucken, la 35 de km de locul de muncă. Din păcate, şah nu am mai jucat, fiindcă lipsa timpului şi-a spus cuvântul. Trebuie să mărturisesc faptul că şahul nu mai reprezintă o prioritate pentru mine, aşa cum se întâmpla când eram mai mic. Îmi pare rău, nespus de rău. Acum, job-ul este mult mai important, şi a trecut pe primul plan, lăsând pe locul secund activitatea sportivă.
Eşti, totuşi, după Corneliu Buşu, al doilea maestru internaţional al judeţului. Ce perspective se întrevăd la orizont?
T.M.: Pentru moment, lucrez, aşa cum am spus, în Germania. Dar, în viitor nu cred că o să mai rămân acolo. Ştiţi cum se spune, nicăieri nu e ca acasă. Totuşi, sper din tot sufletul să aibă loc o schimbare. Nu este normal ca tânăr, şi ca mine sunt foarte mulţi, să nu ai o şansă pentru a avea un trai decent în ţara ta. Eu pot să spun că am avut o şansă în Germania, dar nu toţi care au plecat şi-au găsit de lucru, în funcţie de studiile făcute în ţară. Nu este normal. Chiar dacă sunt mulţumit de ceea ce fac. Eu vă spun din propria experienţă că traiul în străinătate, departe de locurile în care te-ai născut şi ai copilărit, departe de familie şi de prieteni, nu e aşa de roz ca la televizor. Sunt foarte sincer, chiar vreau să am un viitor la noi în ţară, profesional şi sportiv.
Îţi urez mult succes! Hai să depăşim, totuşi, acest moment delicat, apăsător. Ce părere ai de faptul că Muncitorul Reşiţa a revenit în Superliga României?
T.M.: Vreau să-i felicit pe foştii mei colegi pentru această performanţă.
Nu sunt foştii tăi colegi. Sunt, pur şi simplu, aceeaşi colegi ai tăi. Fiindcă pe lista înaintată la Federaţia Română de Şah te regăseşti şi tu.
T.M.: Mi-aş fi dorit foarte mult să fi contribuit şi eu la acestă realizare. Însă, în Germania este altceva. Îţi poţi lua concediul atunci când eşti planificat şi când se poate. Cine ştie, poate voi reuşi să joc mai multe partide, anul viitor, alături de aceşti oameni minunaţi, a căror implicare a menţinut şahul în viaţă, la nivel local, judeţean şi naţional. Am amintiri deosebite cu dânşii, îmi este dor de şah, dar… Vreau să vă mărturisesc ceva, că vă cunosc de când făceam primii paşi în şah. Multă lume spunea că am un privilegiu, fiindcă sunt fiul prof. Mănescu. Nu mă simţeam bine. Acest lucru însă m-a ambiţionat să muncesc mai mult, să-mi fac un rost în viaţă, pe picioarele mele, prin munca mea. Cu siguranţă că mi-aş fi găsit un loc de muncă acasă. Dar, aş fi avut sentimentul că oamenii nu vor aprecia valoarea mea profesională, şi vor avea altă impresie. Şi atunci am decis să plec, pe cont propriu, am dat concurs, am convins şi am satisfacţia că sunt acceptat. Pentru că, dacă nu eşti considerat util, nu eşti ţinut.
Este de apreciat modul în care gândeşti, cum vezi lucrurile. Şi, sunt convins că vei fi un exemplu pentru tinerii reşiţeni. În final, aş vrea să abordăm un alt subiect sensibil. Când te însori?
T.M.: Nu fac un secret din faptul că am o relaţie de câţiva ani şi locuim împreună în Germania. Despre însurătoare, momentan nu s-a pus problema. Înainte de toate trebuie să realizăm în viaţă ceea ce ne-am propus. Nu ne grăbeşte nimeni spre altar.