REŞIŢA – Asta spun toţi reşiţenii când vine vorba de îngrijirea spaţiilor verzi, de pus bănci sau de plantat pomi.Reabilitările din Reşiţa au ridicat o serie de probleme, pornind de la faptul că au început mai peste tot şi, cu mici excepţii, au uitat să se mai termine. Apoi a fost ridicată problema pomilor. Pe lângă ciuntirea mai mult sau mai puţin firească, de primăvară, reabilitarea a ras tot, dar primăria promite să pună în loc alţii, ceva mai mulţi. De fapt, pe câteva artere din municipiu au mai fost puşi arbori, însă chiar şi atunci au apărut probleme. Şi asta pentru că, după ce oamenii s-au întrebat „Cine ne pune arborii?“, au apărut alte nelămuriri legate de „Cine va avea grijă de ei?“
Aşa s-a întâmplat, potrivit reprezentanţilor municipalităţii, pe B-dul Alexandru Ioan Cuza. Şi e doar un exemplu. E drept că în apropierea fiecărui copac stau câteva zeci de familii care, potrivit reprezentanţilor municipalităţii, aşteaptă să vină primăria ca să-i ude, însă acesta nu este singura solicitare a reşiţenilor. „Să ne dea primăria bănci“, „Să ne văruiască pomii“, „Să ne pună flori“, „Să ne taie iarba“ sunt doar câteva dintre aşteptările reşiţenilor de la cei pe care i-au ales în fruntea urbei. Că, de, de-aia plătim impozite.
Soluţia, însă, vine dintr-o cu totul altă parte, de la cineva care n-a prins vremurile antedecembriste. Dacă înainte fiecare reşiţean ieşea cu bidineaua-n mână la văruit bordurile, acum nimeni nu mai ridică un pai.
„Când eram mică, lucrurile erau altfel, spune o tânără cititoare, născută în anul dinaintea Revoluţiei. Oamenii împodobeau pereţii palierelor cu tablouri, scoteau în coridor florile de prisos, amenajam împreună spaţiul verde. Ne-am adunat mai mulţi şi am pus banca, apoi am adus un butuc pe care l-am folosit drept măsuţă. Îmi amintesc că oamenii împodobeau scara, erau suporturi de flori, iar la geamurile dintre etaje aveam perdeluţe. Am văzut într-o poză mai veche faptul că şi la parter, la uşă, era pusă perdea. Era mai frumos, oamenii făceau cu drag lucrurile astea pentru ca mediul în care locuiau să arate altfel. Acum nu mai e nimic. Poate altfel ar fi respectul oamenilor faţă de bunurile pe care le-au cumpărat sau pus ei. Acum toată lumea aşteaptă să facă altcineva aceste lucruri“.
Antoniu Mocanu