Nici nu s-a uscat bine cerneala pe buletinele de vot şi a început încăierarea în USL Caraş-Severin. PSD sare la gâtul „colegilor“ de alianţă şi îşi cere răspicat „drepturile“ – un post de vicepreşedinte al CJ. Liberalii se apără cu protocolul – PNL ia „judeţul“, PSD ia Reşiţa, PDL îşi ia şuturi în fund, iar cărăşenii iau praful de pe tobă. Evident, ultimele două nescrise, dar singurele respectate ad litteram.
PSD-ul se supără, îşi ia jucăriile şi iese furtunos, ameninţând cu „centrul“. Liberalii nu cedează. Dacă tot e vorba de mers cu jalba-n proţap la Bucureşti, nici ei nu se vor prezenta acolo cu mâna goală – în timpul campaniei, din tabăra social-democraţilor au fost aruncate destule chei franceze în mecanismul local al Uniunii. Gurile rele spuneau că mulţi pesedişti voiau să le arate liberalilor, aşa ca între fraţi, că pierd prin venirea lui Frunzăverde la PNL şi că problemele actuale ale Uniunii se datorează noilor veniţi în tabăra liberală.
Desigur, un pretext convenabil, cu excepţia unui mic detaliu, şi anume că nici la nivel naţional USL nu este lapte şi miere. Singura diferenţă e că acolo încă n-au reuşit să anihileze PDL-ul aşa cum s-a întâmplat în Caraş-Severin (iar asta numai pentru că aici aşa a vrut Frunzăverde). Aşa că mariajul de convenienţă dintre Ponta şi Antonescu trebuie să reziste, măcar cât timp duşmanul comun de la Cotroceni mai poate muşca (şi încă e capabil, iar Ponta, premierul PSD care îşi datorează fotoliul liberalilor cărăşeni, simte cel mai bine acest lucru).
Până la eliminarea lui Băsescu, cei doi lideri USL se vor limita doar la înţepături strecurate printre declaraţiile de eternă loialitate şi dragoste, pregătind în culise răfuiala finală post-electorală. Iar ca parte a acestor pregătiri mai mult sau mai puţin făţişe, fiecare partid încearcă să pună mâna pe posturile cheie din judeţe, pentru ca atunci când „uniunea“ îşi va da obştescul sfârşit să poată lupta împotriva foştilor aliaţi (re)deveniţi duşmani de moarte din poziţii cât mai avantajoase. Revenind la politica din Caraş, nu pot să nu mă întreb dacă aceste tensiuni ar fi existat în cazul în care, prin absurd, Sorin Frunzăverde ar fi trecut la PSD?
Nina Curiţa